Cand te uiti iarna pe geam vezi cum se incalzesc oamenii. RADET-ul pufaie in aer nori grosi de fum, centralele de apartament suiera aburi pe gura de tragere, oamenii muncii tropaie pe loc in statie, asteptand autobuzul.
Sub podul de peste Somes o familie fara adapost asteapta cu speranta primavara. O fata si un baiat sunt trimisi in recunoastere sa caute lemne de foc, haine groase si paturi. Au mare nevoie de ele, sa nu doarma direct pe pamantul inghetat. Vecinul de la parter le-a dat o farfurie plina cu prajituri si i-a indemnat sa le manance pe loc. Copiii au refuzat, spunandu-i ca le duc si celorlalti frati. Noi le-am dat un rucsacel (cu o singura bretea cu arici) plin cu de-ale gurii si o patura. Fetita incerca in zadar sa-si aseze corect rucsacul pe umar; baiatul a intervenit si invatat-o procedeul. Vesel nevoie mare, m-a intrebat dupa aceea: “Nenea, asa-i ca-s destept?”
La Borsa-Maramures, alti doi copii au nevoie de un rucsac sa mearga la scoala. Parintii lor sunt plecati de mult timp in Moldova si nu mai stiu unii de altii. Rucsacul nostru era plin cu echipament si accesorii de schi, dar le-am putut oferi niste bani si doua sandwich-uri pe care le-au infulecat pe loc. A doua zi, copiii ne asteptau la masina si ne-au cerut din nou rucsacul pentru ca invatatoarea nu-i primeste in clasa cu manualele sub brat. Nu i-am putut refuza…
am numai un cuvant pt tine, dupa ce ma citit tot: RESPECT!… 🙂 nu iti irosi valoarea cu lucruri fara sens, pretuiesti mult prea mult!
RESPECT pt tot ceea ce faci!