Bă tată, nu ți-am spus niciodată “bă”, că m-ai fi snopit.
Mai știi când împreună cu Șerban am scris cu cretă pe tabla aia mică din baie “pulă, pizdă de Șerban”? Pe el l-ai iertat și pe mine m-ai învinețit de n-am mai putut merge la școală, să nu se vadă urmele palmelor tale pe obraz. Aveam 7-8 ani. Dar auzi, sunt mai cool decât tine: eu nu l-am bătut pe fiu-meu, pe nepotul tău, când a spus primele prostii. Nu i-am dat mare importanță și ulterior i-am explicat că unele cuvinte le putem folosi numai în casă.
Mai știi când te-am mințit că am fost pe afară cu Alin, dar Alin tocmai mă căutase acasă mai devreme? De fapt m-am abătut din drum să văd niște porumbei, de aceea întârziasem, dar nu a mai contat. M-am Abătut, dar tu ai reluat numai partea a doua, fără să vezi primul A. Și fără să-l auzi, că refuzam să plâng, doar răbdam loviturile. Dar auzi, sunt mai cool decât tine: eu nu l-am bătut pe fiu-meu, el nu a simțit nevoia să mă mintă. I-am arătat încredere și i-am spus că adevărul e mult mai important decât orice ascunziș.
Mai știi când m-ai dat cu capul de ușa dulapului până când a căzut ușa pe mine? Nu ți-am spus niciodată, dar atunci slăbisem dinainte balamalele. Mi-am dorit să cadă ușa, să te sperii și să te oprești mai repede. În urmă cu o lună nu căzuse deloc. Dar așa m-am deprins să umblu cu șurubelnița, vezi? Am învățat să reglez balamale datorită ție, deși nu erai tâmplar. Dar auzi, sunt mai cool decât tine: cu fiu-meu am montat de mai multe ori mobilă împreună și se descurcă bine cu uneltele.
Mai știi când te-am implorat să mă lași cu tuleiele de mustață care îmi dăduseră prin clasa a 8-a? Atunci când m-ai bărbierit prima oară m-ai asigurat că nu îmi razi mustața, dar m-ai mințit. Treacă de la mine. Când mă uit acum la elevii cu mustăcioară mi se par ridicoli, imberbi, dar ce știam eu atunci? Apropo, lui nepotu-tău îi dă mustăcioara. Urmează să-i arăt că sunt mai cool decât tine.
Tot legat de nepot, de la anul s-ar putea să studieze franceza la școală. Deja a spus că nu-i place când am ascultat niște muzică franțuzească împreună. Știi tu, din aia de care ascultai și tu: Charles Aznavour, Joe Dassin, Jacques Brel. Nu mă dădeam în vânt după ea atunci, dar acum mă bufnește plânsul de emoție când ascult. Am mai îmbătrânit și eu. Poate de aceea nu-i place nepotului franceza, ia să îi caut niște melodii mai vesele. Hmmm, îmi cere AC/DC și The HU. Vom vedea, te țin la curent.
Mai știi când m-ai învățat conjugarea verbelor A FI și A AVEA în franceză, înainte să fac franceză la școală? Je suis, tu es, il est, nous sommes, vous êtes, ils sont și j’ai, tu as, il a, nous avons, vous avez, ils ont – le-am învățat ca pe poezie. Mulțumesc, tată, nu le-am uitat niciodată și o să i le spun și lui ăsta micu. Cu tot cu explicația despre accentul ăla circumflex, așa cum o știu de la tine. Fenêtre, finestra, fereastră – ê marchează pierderea unui s pe drum.
Mai știi când ai plecat la Paris și te-am rugat să-mi aduci o carte de la bouquinistes, orice carte? Încă o mai aștept. Dar auzi, sunt mai cool decât tine: încerc să-mi țin promisiunile față de fiu-meu. Dacă nu reușesc, îi explic și le îndeplinesc mai târziu. Ah, și nu iau bani “împrumut” din pușculița lui fără să-i mai dau înapoi, nu se face așa ceva, pe bune! Dragul de el, se oferă singur să-mi dea toate economiile lui ca să plătesc creditul, înțelegi? Nu pricepe de ce mă apucă plânsul când vrea să-mi dea din banii lui și eu nu accept niciodată.
Dar tată, mai știi când mi-ai adus tricoul ăla imprimat cu manuscrisul poeziei Rêvé Pour l’hiver a lui Rimbaud? A fost tricoul meu preferat mulți ani iar poemul îl știam pe de rost. Când s-a uzat de tot am decupat imprimeul de pe piept și l-am păstrat, dar acum nu mai știu unde e. Mi-am adus aminte de poezia asta, tată. Am citit-o din nou și mi s-a întipărit și mai adânc, în suflet, cred că povestește despre mine. Am găsit pe internet și manuscrisul, exact cum era imprimat pe tricou. Mulțumesc, tată, pentru această bucurie.
Tată, te admiram când povesteai și toți prietenii făceau liniște să te asculte. Sau râdeau până făceau pe ei când le spuneai bancuri. Și când scriai la mașina de scris și apoi îi citeai mamei următoarele pagini din cărțile tale. Tată, eu cred că datorită ție știu să povestesc, să spun bancuri și să mă exprim în scris. Nu, nu sunt mai cool decât tine, dar mă străduiesc să-l învăț pe nepotu-tău cum să povestească și cum să spună bancuri.
Știi, tată, mi-am propus să fiu exact pe dos față de tatăl care mi-ai fost. Sper să reușesc. Trebuie să fiu mult mai cool decât tine, pentru că am făcut un copil mult mai fain decât ai reușit tu. Îi sunt dator așa că urează-mi succes. Un punct deja câștigat este că tu nu ai prins 47 de ani, dar eu da. Mai am timp, tată. Te țin la curent.
Sper că ți-ar fi plăcut acest text, chiar dacă pare că te cert. Gândește-te că nu e vorba despre noi, ci despre alții doi. Nu te simți atacat, de fapt ăsta e un cuvânt foarte puternic. Nu te atac, ci îți spun cu mult drag. Știu că și tu erai foarte mândru de mine, dar nu mi-ai arătat niciodată asta. Ar fi contat atât de mult, tată!
De fapt nu de asta ți-am scris, nu să mă plâng și nici să te cert în public. Știu că îți pasă de ce zic vecinii încă de când m-ai dat afară din casă și eu nu am vrut să mă mai întorc. Mie nu mi-a păsat de ce spuneau vecinii, îmi păsa de ce spuneai TU.
Am vrut să-ți spun altceva: la mulți ani, tată, acolo unde ești. Totuși, ai fost destul de cool și tu, să știi. Eu sunt mândru de tine! Sper că e reciproc. Te țin la curent.
