Cand eram copil, prietenul meu era colegul de clasa care locuia cel mai aproape. Dimineata mergeam spre scoala si la pranz veneam amandoi acasa. Uneori ne faceam temele impreuna, dar nu era zi sa nu ne intalnim afara la joaca. Aveam foarte mult timp de povesti si stiam totul unul despre celalalt.
Acum insa prietenii mei locuiesc sau calatoresc in mai multe continente. Nici drumul spre serviciu nu-l mai parcurgem impreuna, iar la joaca nu mai iesim de mult. Despre timp… nici nu mai poate fi vorba: la ei se vede luna pe cer cand pe mine ma orbeste soarele.
Dar in continuare imi doresc sa vorbesc cu ei. Aici este locul unde sper sa reusesc.
Excelenta a doua.
Superbe poze. imi place nudul :), dar da, a doua e superba !!