Legenda calului troian din mitologia greacă este arhicunoscută. După un asediu al Troiei de peste 10 ani, grecii construiesc un cal imens din lemn pe care îl abandonează la poarta cetății. Troienii consideră calul un trofeu de război și îl duc în cetate. Totul era însă un plan urzit de iscusitul Ulise: din burta calului de lemn ies peste noapte 40 de soldați greci care deschid porțile cetății și măcelăresc Troia.
Pare incredibil, dar în lumea insectelor un astfel de plan este ceva obișnuit. Un coleopter în armură albastru-metalizat, numit mamornic, are un plan asemănător. Femela depune ouăle în sol, apoi larvele urcă pe tulpina unei flori și se opresc chiar în floare, așteptând ca troienii să le ducă în cetate. Troienii vin sub forma albinelor solitare care se așază pe floare, moment în care larvele se agață de ele cu gheruțele lor puternice. Albinele le transportă singure în cuib și apoi începe măcelul. Larvele încep să mănânce ouăle albinelor, împreună cu polenul și nectarul colectat de acestea. Ba chiar se transformă în adult tot în cuibul albinelor, după care ies ca adulți în căutarea unui partener. Troia a fost cucerită.
În afară de acest plan perfecționat în peste 100 de milioane de ani de evoluție (de atunci se crede că există familia Meloidae), adulții acestui gândac mai au un mijloc de apărare formidabil. Când se simte în pericol, insecta elimină prin articulații niște picături uleioase de hemolimfă. Lichidul conține cantaridină, un compus toxic care produce bășici și umflături dureroase pe piele, iar dacă ajunge pe ochi produce dureri insuportabile. De aici îi vine numele de gândac de ulei. Unele specii de gândaci stau pe frunzele de lucernă și secretă atât de multă cantaridină, încât pot provoca moartea cailor care consumă acea lucernă.
Mamornic (Meloe scarabaeus)
martie 2024, jud. Cluj
