Puii de om sunt specializați pe hrană încă de la naștere, consumând numai lapte matern sau formule de lapte care îl copiază pe cel matern. Aparatul lor digestiv nu poate consuma alte alimente.
În mod similar, puii anumitor specii de fluturi, adică larvele/omizile, au ajuns la o specializare extremă. Sunt specii de omizi care consumă numai o anumită specie de plantă, creându-se astfel niște legături foarte fragile între specii.
Omizile care ies din ou mănâncă prima dată coaja oului, după care încep să roadă planta pe care s-au născut. Dacă mama fluture nu găsește planta respectivă pentru a-și depune ouăle, omizile vor muri de foame.
Fluturele amiral este unul dintre fluturii cu larve specializate, în cazul acesta pe urzică. De la depunerea ouălor până la ieșirea larvelor pot să treacă mai multe zile sau chiar săptămâni. Dacă planta gazdă se usucă și moare până atunci, cu ce se mai hrănesc larvele? De aceea fluturele adult caută o plantă tânără, viguroasă, sănătoasă, oferind cele mai multe șanse viitoarelor larve. Cum știe care este planta potrivită pentru ouăle sale? O vede și mai ales o miroase.
De-a lungul timpului, plantele și insectele ierbivore au jucat mult șah. Plantele s-au confruntat cu atacuri din partea insectelor ierbivore. Prin evoluție s-au adaptat, răspunzând prin producerea unor substanțe chimice foarte diverse (fenoli aromatici, toxine, uleiuri, tanini) care țin la distanță insectele. Aceste substanțe au determinat la rândul lor onouă mutare din partea insectelor, astfel încât unele specii de larve sunt imune la toxina plantei sau chiar se hrănesc cu ea. Aceasta este una dintre explicațiile pentru care o specie de fluture caută o anumită specie de plantă gazdă pentru ouăle sale.
Dacă lăsăm flora spontană să se dezvolte liber, cu cât sunt mai multe plante sălbatice în grădină, cu atât vor veni mai multe specii de fluturi. Una dintre valorile pajiștilor naturale este această biodiversitate, întreținută de speciile diverse de plante. Acestea atrag o varietate de insecte, fluturi, apoi rozătoare, apoi păsări care se hrănesc cu insecte sau păsări de pradă care vânează rozătoare. Este un lanț fragil al cărui echilibru se poate rupe foarte ușor.
De partea cealaltă este monocultura sau, mai aproape de curțile noastre, gazonul: o singură specie de iarbă care înseamnă moartea biodiversității, înseamnă un șir întreg de interdependențe care este rupt de către om.
