Ca în fiecare an, particip și acum (28 mai) la scufundarea în biserica din lacul Beliș-Fântânele organizată de Lupito Diving. Spre deosebire de anii trecuți, nivelul apei este foarte scăzut, cu circa 16 metri mai jos decât de obicei, de aceea turnul bisericii iese peste un metru din apă. Ocazie rară, pentru că lumina bate până aproape jos și apa e ceva mai călduță, teoretic.
Pe drum îi pescuim pe Clio și Istețilă, luând cu noi și două caiace pentru o eventuală plimbare pe lac. Vremea se strică și aproape de Beliș începe ploaia. Ghiftuiți cu mâncare, stăm în mașină și moțăim vreo oră. Nu mai am chef de nicio scufundare, de ce oare am venit? Ce bine că Dan nu se grăbește cu îmbrăcatul… Adorm cu capul pe volan. Se oprește ploaia și vine barca primei echipe de la biserică. Începem și noi pregătirile, transportând în barcă butelii cu aer comprimat, lest cu plumb, veste compensatoare, neoprene, labe, măști, mănuși.
Vâslim pe rând până la turnul bisericii, prilej bun să ne încălzim, și așa apa e cam rece. Adică rece-rece, are 9 grade. Pe colina de lângă biserică se văd ruinele ieșite de sub ape ale conacului Urmanczy. Ne grupăm în 3 echipe de câte doi oameni, ne echipăm și pornim.
La nivelul apei, pietrele bisericii sunt acoperite cu bobițe mici de icre. Coborâm sub luciul apei. În fiecare fereastră din turn sunt câte 15-20 de bibani care ciugulesc cu poftă icrele depuse de alții din neamul lor. Nu se sperie de noi și aproape că se lasă atinși. Ajungem deasupra zidurilor și înconjurăm biserica pe contur, că tot a fost Paștele acum o lună.
Coborâm. Lumina scade treptat cu adâncimea și îmi aprind lanterna. Dan îmi face semn să îl urmez la mică distanță, să nu ne rătăcim. Suntem în fața unei ferestre cu boltă pe unde se strecoară Dan. Îl urmez îndeaproape. Intram în biserică, numai noi și peștii. Ah, ba nu! Iată echipa lui Teo și Ștefan sub noi, scot bule. Ne retragem de deasupra lor și dăm o tură de biserică în interior. O șină de cale ferată ne apare în față, o ocolim pe deasupra. Ieșim din biserică pe altă fereastră, apoi intrăm în turn.
Aici sunt multe grinzi prăbușite, lemne, resturi din acoperișul de pe turn. În contre-jour, în cadrul ferestrei, mulți ochi ne privesc curioși. Sunt bibanii dungați cu negru care se miră de noi, pești mari care scoatem bule zgomotoase. Urcăm încet pe lângă ziduri și iată-ne afară la lumină după 15 minute.
Am consumat puțin aer așa că mai pot face o scufundare. Ștefan e în aceeași situație, în plus are cameră de filmat, așa că facem echipă și intrăm încă o dată. Am parcurs cam același traseu, dar în viteză mai mare și cu zig-zag-uri mai multe. După 10 minute suntem afară, cu aer îndeajuns cât pentru încă două scufundări. Dar stăm potoliți, apa e rece și colegii ne așteaptă pe mal. Ne încălzim din nou la vâsle spre tabără. Beliș, apă mică și limpede, biserică, pești, icre, scufundări – ingrediente numai din cele bune.
Photo by Anca & Ștefan.
