În urma impresiilor mele despre “Născuți pentru a alerga”, am primit gratuit cartea “Abandonat pe Everest. Călătoria mea înapoi spre casă” de la Editura Preda Publishing, cu condiția să scriu o recenzie. Chiar eram dornic să mai citesc relatări despre întâmplarea dramatică din 10 mai 1996 de pe Everest, după ce devorasem “În aerul rarefiat” a lui Jon Krakauer, o altă carte extraordinară care adună mărturiile a zeci sau sute de participanți la tragica ascensiune.
Trebuie să spun că anterior am cumpărat mai multe cărți de la Preda Publishing. Am fost nemulțumit de aspecte auxiliare conținutului, dar care contribuie la o experiență mai puțin plăcută a lecturii: corpul de literă prea mic, înghesuit sau chiar diferit în interiorul aceleiași cărți, lipsa semnelor de carte din unele exemplare, greșeli de ortografie și greșeli grave de traducere. Am fost atent la aceste detalii în cartea de față și mă bucur mult că nu mi-a sărit nimic în ochi, exprimarea este cursivă iar traducerea și interpretarea sunt corecte. Este un mare pas înainte. Am un singur comentariu: nu există pagina de Cuprins, dar capitolele cărții nu au titlu, deci Cuprinsul nu ar fi ajutat prea mult.
Medicul Beck Weathers este unul dintre participanții la ascensiunea pe Everest ghidată pe Rob Hall, cel mai bun ghid montan de altitudine. Un cumul de factori au dus la moartea a nouă alpiniști, iar Beck Weathers a fost declarat mort la 8000 de metri. A înviat în mod uimitor după 22 de ore, timp în care a zăcut inconștient în furtună și apoi a mai coborât singur încă 2000 de metri până să fie îmbarcat într-un elicopter.
Titlul induce în eroare, pentru că numai un sfert din carte are legătură cu tragedia din acel an. “Abandonat pe Everest” nu este numai despre aventura montană în sine, ci conține și biografia autorului, ascensiunile sale anterioare și apoi integrarea sa, rănit și infirm, în familia care era pe punctul de a se destrăma. Capitolele despre expediții au fost scrise integral de Beck, iar asta se vede în umor, în detaliile tehnice și în ritmul alert al povestirii. Cine este pasionat de expediții sau vrea să știe detalii despre drama de pe Everest din 1996 va agrea numai aceste capitole. Partea autobiografică este chiar plictisitoare iar cea despre refacerea familiei are multe inserții de tip reportaj scrise de Stephen Michaud în urma interviurilor cu rudele și prietenii. Interesul pentru carte variază în funcție de cheia în care este ea citită: de la tânărul alpinist dornic de aventură până la montaniardul senior și familist, fiecare se poate regăsi în experiențele lui Beck.
Beck mergea în câte o expediție cu săptămânile și nu dădea niciun semn de viață. Peach, soția lui, recunoaște că a slăbit 18 kilograme în trei luni și că i-a căzut părul din cauza frământărilor interioare, a dezinteresului soțului său pentru familie și copii. Dar Beck se simțea atras iremediabil de munte, în timp ce acasă intra într-o depresie severă și se gândea la sinucidere. Peach se simțea vinovată pentru starea lui și timp de cinci ani a plâns în pumni în fiecare noapte. Motivat de munte, Beck a ajuns de la un subțirel la un fizic apt pentru cele mai mari provocări montane din lume.
Cine a fost în situația să-și urmeze o pasiune devoratoare înțelege prin ce trece Beck. Alpinistul își propusese să escaladeze cele mai înalte Șapte Vârfuri de pe fiecare continent și a apărut pe neașteptate ocazia de a urca pe Everest. Mai avea și vârsta limită de 50 de ani, dincolo de care o astfel de ascensiune ar fi fost mult mai grea. Acești factori l-au impulsionat să pornească în expediție, trecând peste amenințarea soției sale “dacă mai urci vreun munte, divorțez”.
Drama conjugală prin care trec ambii soți mi se pare o povară mai grea decât accidentul de pe munte. Pur și simplu ei trăiesc vieți paralele în aceeași casă, ea deznădăjduită și având un grup de prietene care o ajutau, el depresiv și cu gândul numai la munte. Majoritatea personajelor cărții îl consideră pe Beck obsedat, bolnav și vinovat, îi reproșează absența și îi condamnă pasiunea. Între acești doi poli, munte și familie, gravitează cartea lui Beck Weathers. Este o spovedanie publică, o recunoaștere a vinovăției, o eliberare și o tranziție de la viața de alpinist de altitudine la cea de familist.
