Mă pune mititelul să răspund la un apel telefonic pe fix, cu număr ascuns. Prima greşeală. O voce feminină cu accent de Bucureşti se prezintă (Raluca nu-mai-ştiu-cum de la firma nu-mai-ştiu-care) şi mă întreabă dacă am câteva minute la dispoziţie pentru un sondaj despre posturile de radio. Ezit şi… accept, fără a fi un mare ascultător de radio. A doua greşeală.

    Şi unde nu începe Raluca a turna la întrebări cu nemiluita, citindu-le inexpresiv de pe calculator, încât de la jumătate mi-am pierdut răbdarea, oricât de răbdător aş fi eu… Întrebările erau despre programele de radio în general:

    • dacă am cunoştinţe sau rude care lucrează la vreun posst de radio
    • câte ore pe săptămână ascult radio
    • dacă prefer emisiuni de ştiri, comedie, talk-show sau muzică
    • dacă ascult matinale între 6 şi 10
    • să enumăr toate posturile de radio pe care le ştiu (!)
    • să enumăr posturile de radio preferate
    • să enumăr posturile de radio ascultate în ultimele 24 de ore şi apoi în ultimele 7 zile
    • care este postul de radio preferat
    • ce grilă să aibă postul de radio ideal
    • cum să arate site-ul postului de radio ideal
    • dacă am internet şî vizitez site-urile posturilor de radio

    Au trecut cam 6-7 minute din sondaj. Ar fi trebuit să închid. A treia greşeală. MAI PUTEŢI ?

    • când am vizitat ultima oară site-ul postului de radio preferat
    • dacă aş asculta un post de radio cu muzică preponderent din anii ’80-’90, plus cele mai bune hit-uri ale zilei, plus sporadic hit-uri din anii ’60-’70
    • cât de mult mă interesează să ascult ştiri la radio
    • care post de radio îmi oferă ştiri locale
    • ce post de radio ascult dacă vreau să aud cele mai importante ştiri
    • ce post de radio are cea mai bună combinaţie între ştiri şi muzică (v-am spus că se repetă…)

    Au trecut cam 13 minute din sondaj… Ar fi trebuit deja să închid. A patra greşeală.

    Dar încununarea a fost să ascult câteva compilaţii muzicale de 17 secunde fiecare, fiecare conţinând 3 refrene cunoscute. După fiecare compilaţie să dau notă de la 1 la 5. Se auzea rău, întrerupt, cu “pureci”, eu cu urechea lipită de receptor. După vreo 8 compilaţii nu am mai rezistat şi am rugat-o să sară peste următoarele pentru că nu le voi mai asculta şi să pună nota 3 la fiecare. Vezi-doamne, softul nu o lăsa să sară peste întrebari, aşa că am ascultat încă 8 bucăţi, în total 16 fragmente muzicale, adică 48 de refrene. De ce am continuat? Nu stiu. A cincea greşeală.

    Am anuţat-o că voi da invariabil nota de mijloc la toate compilaţiile, ceea ce am şi făcut. A şasea greşeală, trebuia să închid de 5 ori până acum.

    Am ajuns la minutul 20! Momentul aşteptat, cel în care am aflat ce post de radio comandase sondajul. Am aflat despre cine e vorba în propoziţie: despre Europa FM. Aş fi putut închide din nou, şi totuşi, persistând în greşeli…

    • dacă ascult matinalul de la Europa FM
    • dacă ştiu că Monica Anghel s-a alăturat echipei de la matinal (ştiu, şi nu îmi place)
    • dacă Europa FM mi se pare un post de radio pentru vârsta mea, pentru unii mai bătrâni sau mai tineri
    • dacă le-am vizitat vreodata site-ul
    • dacă da, când? (niciodată)

    Minutul 23… Au mai urmat căteva întrebări personale scurte:

    • câţi ani am
    • la ce vârstă am încheiat studiile
    • dacă sunt salariat sau întreprinzător
    • dacă lucrez muncă ne-manuală într-un birou
    • dacă am televizor
    • dacă am DVD player sau video (video ??)
    • dacă am combină HiFi
    • dacă am calculator
    • dacă am cuptor cu microunde
    • dacă am maşină de spălat automată (doar am zis că am calculator şi DVD, se poate să nu am maşină automata? probabil că da)
    • dacă am o maşină sau mai multe
    • dacă am a doua casă

    În final, dupa ce am făcut inventarul bunurilor din casă, mă întreabă în ce oraş locuiesc şi cum mă numesc! Poftim îndrăzneală! Şi eventual să le las şi cheia sub preş…

    După 26 de minute şi 14 secunde chestionarul s-a încheiat. Apoi am vorbit eu încă doua minute. La final, Raluca şi-a cerut scuze în numele companiei, admiţând că dacă ar fi spus de la bun început că e vorba de un chestionar atât de lung, nu ar mai fi acceptat nimeni să răspundă. Şi recunoscând că este o manipulare faptul că nu a oferit tot adevărul de la început. Cred ca au fost peste 100 de întrebări, ce meserie frumoasă, să faci sondaje.

    Dupa două ore de la încheierea convorbirii încă îmi ţiuie urechea la care am ţinut receptorul. Hopa, se aude telefonul din nou…

    P. S. Am mai căzut şi altădată în capcana sondajelor pe stradă, unde am acceptat să răspund tot aşa, la câteva întrebari, despre sucuri naturale, întrebări care au devenit ditamai chestionarul de 20 de minute. Încercaţi să formulaţi vreo 63 de întrebări care să nu se repete despre 3 variante de cutii de suc Cappy, prezentat ca suc natural (sii-iigur că da). Întrebările ridicau nişte probleme banale: calitatea cartonului, a dopului, stabilitatea, ergonomia, imaginea tipărită, colţurile cutiei, desigilarea dopului, etanşeitatea, igiena cutiei, stabilitatea în frigider şi încă altele. Culmea e că mostrele aveau dopurile (filetul fixat pe cutie) lipite cu glue că se rupeau după primele încercări.

    4 Comments

    1. Bun venit in lumea “moderna”. Aici se primesc telefoane de genul, plus de cele care cer bani, non stop. Din cauza asta multa lume prefera sa nu isi puna telefon fix. Alta solutie este sa te inscrii pe niste liste speciale ca nu vrei sa mai primesti asemenea telefoane si de fiecare data cand primesti un telefon nedorit trebuie sa ii rogi sa te scoata de pe lista lor, si daca te suna a doua oara ai dreptul sa ii dai in judecata (daca iti amintesti cine te-a sunat, cand si daca i-ai rugat sau nu sa nu te mai sune).

    2. Ti-am zis eu ca esti un munte de toleranta! Daca ar sti Ciprian te-ar penaliza!;))Daca ai fi inchis dupa primul minut n-ai mai fi acum traumatizat de sunetul telefonului. O sa treaca!

    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *