Căutam pe net autorul acestui gând în care cred: “a nu muri nu înseamnă a trăi“. Nu l-am gasit, dar din link în link dau peste câteva citate din Napoleon Bonaparte, o personalitate pe care o admir. Aceste citate se mulează peste gândurile mele. Iată-le:
Niciodată nu urcăm atât de sus ca atunci când nu știm unde mergem.
Moartea nu înseamnă nimic, însă a trăi înfrânt și fără glorie înseamnă a muri în fiecare zi.
Iertarea înseamnă a te ridica mai presus decât cei ce te-au insultat.
În aceeași notă, nu pot să nu mă gândesc și la versurile lui Coșbuc din “Lupta vieții”.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
[…]
Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.
Trăiesc acei ce vor să lupte,
Iar cei fricoși se plâng și mor.
De-i vezi murind, să-i lași să moară,
Căci moartea e menirea lor.
Îmi plac și mie foarte mult citatele, dar partea care mi-a captat atenția este cea cu “de-i vezi murind, să-i lași să moară”. Nu înțeleg de ce eu, pentru a putea trăi, trebuie să las pe cineva să moară. Un astfel de comportament mi se pare un pic vecin cu crima.
@Daniel: E vorba de de bucuria de a trăi, de voluptatea de a face ceea ce îți dorești, de libertatea de a fi.
Coșbuc se referă la cei blazați, care nu au niciun scop, nicio plăcere de a trăi, la acele “legume” care fac umbră pământului.
Atât citatele, cât și poezia, au și un sens figurat, mult mai adânc decât sensul propriu.
Cu toată rușinea trebuie să recunosc că ai dreptate(iarăși) :). M-am cramponat în brutalitatea transmisă de vers și am înțeles greșit
În același spirit un autor, cred că Vladimir Bukovski, spunea că “nu orice viață merită trăită” (citat aproximativ) vorbind despre disidență și curajul de a ignora frica.
@Ioana: Servus MLDVN 🙂
Deci suntem mai mulți care credem asta: eu, Napoleon, Coșbuc și Bukovski cel puțin. Ce companie selecta 🙂
Însă cine decide care viață merită și care nu merită traită? Chiar dacă stau și tai frunză la câini, dar îmi face plăcere, se cheamă că tot fac ce-mi place. Totul e să nu mă blazez.