Pe Jerry l-am găsit într-o zi de luni între două localități îndepărtate, aruncat într-un sac din care a reușit să iasă. Își ițea capul dintre buruieni, mi-a adus aminte de Bogus al nostru, am oprit și l-am luat în mașină spre Cluj. Luni seara a băut apă, dar nu a mâncat nimic. Voma și avea diaree cu sânge. Marți dimineața l-am dus la cabinetul veterinar Pet Life unde Flavia, Laura, Andra și Cristi au avut multă grijă de el.

    A fost diagnosticat cu parvoviroză, o boală foarte grea care afectează aparatul digestiv, virusul mâncând toată mucoasa și vilozitățile intestinale. Jerry a răbdat cuminte toate tratamentele, branulele, injecțiile care nu erau puține. Timp de 9 zile s-au adunat mai multe foi A4 pline cu indicații de tratament. Am avut timp să stau cu el una-două ore în fiecare zi, chiar și mai mult. I-am mai ajutat pe medici să-i facă toaleta. Cum tot alți pacienți veneau mereu în cabinet, i-am mai făcut și eu unele tratamente care se injectează foarte lent prin perfuzie.

    Colegii și prietenii mă întrebau în fiecare zi de Jerry. Într-o zi s-a oprit din vomat și a băut apă, în altă zi a sărit afară din cutia lui prin gaura din capac, numai ca să nu facă pișu la el în culcuș. Când era cutia închisă de tot, se întorcea cu spatele spre ușița cu gratii ca să facă în afară. Sau a ros una din multele branule pe care le-a avut. Aveam speranțe… În altă zi i-a scăzut temperatura mult și medicii l-au încălzit cu o pătură electrică, o sticlă cu apă caldă și cu palmele. Era recunoscător pentru mângâierile pe care le primea și ne urmărea cu privirea.

    Nu mai avea putere să se miște, era slăbit din cauza bolii care impunea o dietă neagră. La un moment dat n-a mai avut scaun și la ecograf s-a văzut o zonă din intestin invaginată. A trebuit anesteziat și operat la cele 2 luni jumătate și cele 3 kg ale lui. A fost prea slăbit ca să reziste, astfel că la o zi după operație s-a mutat în raiul cățeilor.

    A locuit 9 zile la Pet Life unde a fost îngrijit, unde i-au alinat durerile și a fost mângâiat și drăgălit din când în când. I-a fost mai bine decât singur în pustiu pe dealuri, în soare, mort de sete. Medicii au făcut tot ce ține de ei, ba chiar mai mult. Dincolo de efortul nostru și al lor, Jerry s-a mai odihnit, s-a simțit mai bine în culcuș uscat, fiind hidratat, dormind relaxat și întins, a fost luat în brațe, i s-a vorbit și a simțit că nimeni nu îi vrea raul.

    Anca spune că Jerry a fost prea mic pentru o bătălie așa mare. Rămas bun, Jerry.


    Leave a Reply

    Your email address will not be published. Required fields are marked *