Sică, proaspăt absolvent al stagiului de canyoning de la Herculane, nivel avansat, organizează în 22 mai o ieșire de duminică la Cheile Cetii. După ziua de sâmbătă în care am pedalat pe Valea Arieșului, o tură de relaxare, cu apă, era binevenită.
Cu adeziv siliconic m-am lipit de gașca de la Herculane și n-am fost singurul, așa că vreo 25 de oameni și căței am umplut poiana din capătul drumului spre Cetea. Micul canion urma să fie neîncăpător, toate cascadele fiind ocupate pentru câteva ore.
Am mai zăbovit în livadă vreo oră cu Clio, lăsând avans echipei celei mari, dar tot i-am prins din urmă la prima cascadă. Debitul era mic, așa că absolvenții au “improvizat” puțină viitură. Stăteau lungiți transversal pe firul apei, la buza următoarei cascade, fâcând un baraj. La un moment dat se ridicau cu toții, lăsând valul să curgă peste colegul aflat pe coardă. Mai mult decât debitul, amplificarea sunetului era impresionantă.
O cascada de 4 m sărită, apoi două cascade de câte 12 m pe coardă, apoi încă una de 5-6 m cu săritură, acesta e tot canionul Cetea. O mică bijuterie ascunsă între munți.
PS1. Ultimele două fotografii aparțin Aghiutzei, mulțumesc.
PS2. Cum să te simți dinozaur:
– Mihai, tu de când faci canyoning?
– Păi… am început în 1996.
– Oaaau! Erau canioane atunci?
ultima poza e “tata cu copiii” 🙂
Putem intra in contact….sa imi dai si mie pozele 🙂 ?
Frumoase pozele și postarea domnu’ dinozaur :))
La mai multe canioane 🙂