Am prins timpul în cuie
Pe un perete de stâncă
În interiorul unei peșteri.
Întâi i-am fixat aripa dreaptă,
Apoi aripa stângă i-am legat-o de o stalactită.
Apa care se prelinge pe perete
Și picăturile din tavan
Îl vor îmbrăca într-un giulgiu de calcar.
Acolo să-și găsească sfârșitul
Pentru că mi-a furat clipa.
Peste o mie de ani voi râde de el, împietritul!