În ziua când m-am născut, tata era prea emoționat și n-a mai avut răbdare să aștepte pe lângă maternitate, așa că s-a dus să pescuiască în pârâul Șaeș din Sighișoara (orașul meu de baștină). Avea credința că dacă va prinde un pește mare, atunci viața mea va fi lungă și norocoasă. A reușit să prindă cel mai mare clean pe care l-a văzut vreodată în Șaeș și speranțele pentru norocul meu în viață i-au sporit.
Patru ani mai târziu eram pentru prima dată în Deltă, la Sf. Gheorghe, tocmai când îmi aniversam ziua de naștere. Tata admira curajul copiilor din sat care plecau pe baltă și prindeau șerpi cu mâna goală. Deși se temea de șerpi, a simțit că trebuie să-și învingă frica și să prindă și el un șarpe cu mâna goală, ca un semn de curaj în numele meu. S-a dus împreună cu copiii și s-a întors cu un șarpe viu capturat.
Nu știu dacă gesturile lui au fost un semn pentru viitorul meu sau dacă eu i-am insuflat energia și curajul pentru acele fapte.
Acum i-a crescut la căpătâi un trandafir foarte înalt care îmbrățișează crucea, fără să fi fost plantat de nimeni.
Totuși, cred că erau cleni mult mai mari în Șaeș și șerpi mult mai periculoși pe baltă…
Tu însăți te vezi doar o umbră, cei din jurul tău văd mai mult de atât; și au și ei umbrele lor.
In primul rand iti urez sa ai o viata lunga 🙂
Mai incolo o sa vezi si tu cate si cate gesturi faci doar de dragul copiilor tai 🙂
:))) foarte tare! cata forta de sugestie a penumbrelor! 🙂