“Să nu îndrăzniți să-I întoarceți spatele lui Dumnezeu. Într-o zi vă veți întâlni cu El față în față. Întoarceți-vă și căutați-L pe Iisus Hristos, înainte de a fi prea târziu. […]”. Astfel mă amenință un fluturaș primit în mare grabă pe stradă de la Jesus Christ Street Mission.
No shit, să mori tu? jcstreetmission, cum îți permiți ca la mine acasă să mă ameninți legat de orientarea mea religioasă? În numele cui ai neobrăzarea să-mi spui ce să fac și cum să fac, fără să mă cunoști? De când apropierea de Dumnezeu se face prin amenințări?
Epocile în care credința era impusă sau refuzată prin amenințări și violență au trecut. Inchiziția, cruciadele, dominația otomană, unirea cu Roma, comunismul – toate au trecut. De ce să-mi fie frică de Dumnezeu?
Credeam că Dumnezeu este iertare, împăcare, iubire necondiționată. Credeam că relația mea cu Dumnezeu este personală, neîngrădită, unică, directă și nu intermediată, ci liber consimțită.
Mi-am amintit de discuția avută cu un islamist, poate ar merita redate pretinsele “rațiuni”