Mă dor omoplații și se umflă sub piele, până o străpung. Prin pielea ciuruită ies afară capete de pene înțepătoare care mi se întind pe brațe și pe dosul palmei. Am ajuns să am un penaj bogat, imaculat.
Pot zbura! Mă transform în îngerul tău păzitor.
Privește-mă cum plutesc înaintea ta, ca o adiere. Stau mereu la aceeași distanță, gata să primesc loviturile care îți sunt adresate, iar tu să ai timp să te ferești. Pe mine nu mă pot afecta, pentru că nu mă opun lor. Mă las moale în calea lor și le încetinesc sau le schimb direcția.
Dacă se prăvălește o avalanșă peste tine, o încetinesc până te adăpostești. Dacă vine o piatră către tine, o opresc cu aripile mele. Dacă urci pe stâncă, sunt mereu pregătit să te prind din zbor. Dacă te surprinde viitura în peșteră, îți trimit apă și dulciuri într-un bidon etanș. Dacă treci cu mașina pe roșu, am grijă să opresc celelalte mașini, fermecate de aripile mele.
Dar nu te voi putea mângâia cu dosul palmei, acum plin de pene. Și tocmai pentru că zbor mereu în fața ta, nu mă vei putea atinge niciodată.
