Îmi aduc aminte cum, având eu vreo 14 ani, tata încerca să mă învețe să sărut mâna atunci când sunt prezentat unei doamne sau domnișoare. Mă împotriveam din răsputeri acestei hotărâri pentru că îmi era rușine. Tata a insistat și m-a forțat să accept ideea, că doar “nu mă învață de rău”.
Apoi a apărut și ocazia: o prietenă de-a mamei urma să vină în vizită la noi, iar eu nu o cunoșteam. Eram oarecum pregătit psihic pentru această întâlnire. Sună soneria și mama îi deschide.
Și surpriză! De la gestul curtenitor pe care mi-l imaginam am ajuns să-mi fie frică să o fac pentru că în casă a intrat cea mai urâtă femeie pe care o văzusem până atunci. I-am fost prezentat, am ezitat, până la urmă i-am sărutat mâna și am spus cu voce pierită: “Mihai”. Însă după aceea am fost foarte mândru că am reușit și simțeam că am evoluat ca bărbat.
Mai târziu, făcând cunoștință cu doamne sau domnișoare, de multe ori am primit răspunsul “e prima dată când mi se sărută mâna”. Și îmi aduceam aminte de tata.
Tot el m-a învățat ca, atunci când vreau sa-mi spăl încălțămintea, să-mi scot șireturile și să le săpunesc în palmă, sub jet de apă caldă. Mi-a arătat cum se face spunăndu-mi că de fiecare dată când îmi voi spăla șireturile îmi voi aduce aminte de el. Iar eu tocmai le spălam…
Nu uit niciodată prima noastră întâlnire, la interviu. Ai venit, ai deschis poarta, te-ai prezentat, m-am prezentat, mi-ai sărutat mâna, m-am pierdut. Apoi ai deschis ușa, m-ai poftit înăuntru, și-ai continuat să fii un gentilom. Ești un bărbat distins!