Canyoning = a parcurge un canion pe firul apei = a te da pe cascade. Prins intre doi pereti de stanca, raul de munte isi face loc cu greu, sapand in roca si adancind santul format. Din loc in loc se pravaleste de la inaltime intr-o marmita involburata, imprastiind stropi fini care sparg lumina in culorile curcubeului. La ape mari, forta suvoiului impinge cu putere bolovani uriasi si trunchiuri rupte, curatand peretii de alge, muschi sau namol si golind marmitele de nisip. In canion exista un singur sens de deplasare: in jos, odata cu apa. Nu te poti opune curentului de apa, o cascada cu un debit mic are o forta nebanuita. Caderea apei produce un vuiet puternic, amplificat si de peretii inalti de stanca, iar cuvintele se pierd, acoperite de zgomotul infernal. Comunicarea se reduce la mesaje clare, dintr-un singur cuvant, iar fiecare silaba este marcata prin fluierat: li-ber!
Una din marile placeri ale acestei activitati sunt sariturile. Daca marmita de la baza cascadei este suficient de adanca si nu contine bolovani ascunsi, “canionistii” pot sari de la inaltime, din varful caderii de apa. O clipa minunata de zbor…
Riscurile exista si nu trebuie ignorate. O ploaie torentiala poate mari considerabil debitul, blocarea sub cascada poate duce la inec sau la fracturarea gatului, curentii din marmita pot fi inselatori. Dar cu prudenta si cu calm te poti bucura de una din cele mai frumoase experiente montane, acvatice si sportive in acelasi timp. Imaginile sunt de la Cascada Cailor de la Borsa si din Cheile Cetii. Le multumesc colegilor de echipa Nicu si Porta pentru fotografiile in care m-au prins si pe mine.
o serie excelenta!..prinse f bine personajele sub cascadele de apa .