recomandări de lectură

George Moise – Iertați-mă că nu sunt japonez

O surpriză extraordinară din partea unui anonim, George Moise, care își dă demisia de la munca de birou și se angajează fotograf pe un vas de croazieră, fără să aibă habar de fotografie. Pe vapor o cunoaște pe japoneza Miyake și o invită la bere. Miyake debarcă și îl caută după mai multe luni, iar el reușește după încă un an să obțină banii pentru viză de Japonia pe termen lung, să se mute mai aproape de Miyake. Mai precis, la 600 km de ea, putând să o viziteze numai în weekend, când lucrau amândoi zi-lumină la pensiunea familiei fetei.

Astfel începe povestea gaijinului George care este nevoit să se adapteze într-o țară complet diferită, cu obiceiuri și mentalități și prejudecăți necunoscute. Autorul reușește să-și păstreze simțul observației dar, mai important, umorul și autoironia. Toate experiențele se împletesc cu hazul de necaz, iar unde sunt necazuri multe, este și umor pe măsură.

 

Irvin David Yalom – Minciuni pe canapea

O carte genială, care prezintă viața profesională a unui psihoterapeut. Deși autorul este el însuși psihoterapeut, cartea nu este de specialitate ci literatură. Cazurile sunt interconectate, pacienții au interese, viața personală se împletește cu cea profesională iar limita dintre ele este foarte firavă. Procesele de conștiință nu-i sunt străine lui Ernest, personajul principal, iar conflictul vine dintre etica profesională și dorințele personale care sunt și ele umane.

Atenția pentru detaliile cele mai mici și exploatarea lor ulterioară sunt un plus de savoare și te fac să o citești cu atenție. Cartea este delicioasă, are mult umor, captivează încă de la început. În bibliografia studenților de la facultatea de psihologie sunt chiar recomandate cărțile de literatură ale lui Yalom.

 

Amelie Nothomb – În necunoștință de cauză

Este un roman autobiografic – autoarea belgiancă se întoarce în Japonia unde a crescut până la vârsta de 5 ani. Scopul este să învețe japoneză și pentru aceasta caută un elev căruia să-i predea franceză. Elevul ei se dovedește a fi bărbatul perfect, frumos, deștept, bogat, destul de rebel pentru societatea conformistă a Japoniei. Rinri se îndrăgostește de ea, cei doi au o relație, el o cere în căsătorie, dar ea alege să fugă înapoi în Belgia fără să dea nicio explicație.

Amelie Nothomb a mai scris Igiena asasinului, primul ei roman scris la 25 de ani, o carte genială, psihologică, despre puterea cuvântului, forța lui dominatoare în relațiile interumane, explorarea și exploatarea inteligenței. Aceste accesorii sunt puse în mâna unei femei jurnalist care dă în vileag o relație incestuoasă și o sinucidere din tinerețea celui mai renumit scriitor al vremii, acum un batrân muribund.

 

Jonathan Franzen – Libertate

O carte mare, la propriu și la figurat, centrată pe trei personaje principale: soțul este un model de seriozitate, maturitate, chibzuință, moderație, corectitudine, pe când prietenul său cel mai bun este un rocker rebel, o fire neliniștită și libertină. Femeia se îndrăgostește inițial de rocker care însă nu profită pentru că prietenul lui o place pe tânără și îi lasă să se căsătorească.

Povestea prezintă viața acestui trio încă de când erau copii, apoi relația amoroasă dintre ei, căsătoria, mutarea în casa nouă, vecinii, copiii, serviciul, apoi relația extraconjugală previzibilă a soției cu rockerul, refugiul soțului în muncă, secretara cea tânara care apare. Aparent este o poveste comună, dar e scrisă cu atâta sevă, cu atâta forță, încât trebuie citită. În paralel cartea este și analiza societății americane contemporane. Franzen este unul din cei mai mari scriitori americani contemporani.

 

Antonio Tabucchi – Se face tot mai târziu

O carte sub formă de epistole scrise de bărbați generici, fără nume, vârstă, profesie unor iubite anonime, fără nume, vârstă, profesie. Prima scrisoare aparține unui bărbat aflat de mai mult timp pe o insulă grecească fără nume, dar care din toponime se dovedește a fi Creta. Pentru a o ține pe iubită interesată, acoperă multe idei și emoții de la trăiri interioare până la concepte filosofice. Dacă ești singur pe o insulă, de mai mult timp, și nu îi scrii iubitei “oai mamă ce ți-aș face” ci îi dai cu filosofii, pe mine m-ai pierdut ca cititor. Pur si simplu m-am plictisit de la fuga de idei. Nu o recomand.

 

Taichi Yamada – N-am mai visat de mult să zbor

Iar eu n-am mai citit de mult o carte atât de frumoasă. Un bărbat de 50 de ani, cu o căsnicie searbădă, este internat în spital și nimerește în același salon cu o femeie, separați de un paravan. Peste noapte femeia îi propune să facă sex la distanță, ei fiind imobilizați și fără să se vadă. Dimineață femeia necunoscută este mutată din salon iar el reușește să o vadă: era o bătrână ridată, cu părul lung și alb. După câteva luni o femeie tânără îl caută pe bărbat și pretinde că este fosta lui colegă de salon. Are vocea identică dar nu mai seamănă deloc, este mult mai tânără. Să fie aceeași femeie, este posibil? Între cei doi se naște o poveste de dragoste tulburătoare care merită citită.

Share Button

2 responses to “recomandări de lectură”

  1. Anonim says:

    O recomandare de carte: Bipolar Memoirs (http://www.theguardian.com/books/2013/apr/26/human-touch-in-bipolar-times)

    “It is striking to hear from manic subjects how horrified they are when reconstructing what they actually did in their mania. Sexual encounters and propositions with the spouses or partners of one’s best friends seem totally natural at the time, only afterwards taking on their full weight. Promiscuity in mania shows a temporary abolition of the barriers of guilt that regulate social relations. Etc etc”

  2. Antoniu says:

    LASATI

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *