luigi pirandello – exclusa

“Exclusa” este primul roman al lui Luigi Pirandello (1867-1936), cunoscut în special ca dramaturg, considerat un precursor al teatrului absurdului. Romanul este scris în anul 1893 sub numele “Marta Ajala” și apoi publicat în 1901 sub numele final “L’esclusa”.

Rocco Pentagora provine dintr-o familie în care toți bărbații fuseseră înșelați de neveste, o familie blestemată ca bărbații să fie încornorați. O surprinde pe soția lui, Marta Ajala, citind o scrisoare inocentă primită de la cel mai influent politician al momentului. O acuză de adulter și o dă afară din casă, deși era însărcinată. Singura vină a Martei este că nu avea experiența de a respinge scrisorile lui Alvignani. Marta se mută la părinții ei și de aici începe tragedia. De rușine, tatăl ei se încuie într-o cameră și nu mai iese decât peste câteva luni, cu picioarele înainte, abandonându-și fabrica și lăsându-și pe drumuri familia. În timp ce tatăl își dădea sfârșitul, Marta năștea copilul mort.

Socrul Pentagora o umilește în public, apoi Martei i se refuză postul câștigat prin concurs și este evitată de toți cunoscuții. Din cauza lipsurilor, Marta cu mama și sora ei se mută în Palermo unde Marta primise un post de învățătoare și unde se dedică familiei pe care o susține financiar. După o vreme Gregorio Alvignani, politicianul, dar și Rocco o caută în Palermo. Unul o cheamă cu el la Roma, celălalt o vrea înapoi. Izgonită de societate, disperată în singurătatea ei, va ceda Marta pasiunii sau moralei epocii?

Pe fundalul principiilor societății siciliene din jurul anului 1900, Pirandello construiește o dramă amoroasă cu implicații sociale. Lumea “bună” nu vrea să vadă inocența Martei și adevărul pare să nu intereseze pe nimeni. Stigmatul de soție adulteră o urmărește pe Marta peste tot și o izolează. Principiile sociale sunt mult mai puternice decât sentimentele umane, decât prietenia, compasiunea, înțelegerea sau prezumția de nevinovăție.

Stilul scrierii lui Pirandello, cel puțin în acest prim roman al său, nu m-a atras în mod deosebit. Deși încearcă să surprindă drama unei femei și a unei familii, o face accentuând și explicând gesturi de dimensiuni teatrale, indicațiile sale regizorale făcându-și simțită prezența și în roman. Complexul spiritual al personajului feminin este prezentat redus și grosier, autorul nereușind să redea finețea nuanțelor și a stărilor prin care trece o femeie pusă în această situație, insistând mai mult pe exprimările exterioare.

Toată atmosfera romanului este de jale, de tânguire parțial demnă, de neputință, iar personajele fac acțiuni sau au trăiri care apoi sunt disecate și explicate în detaliu, nelăsând mult loc pentru interpretări. Personajele pitorești sunt puține și au un rol secundar.

Cam la fel am resimțit atmosfera și stilul lui Harriet Beecher Stowe în “Coliba unchiului Tom”. Dincolo de mesajul profund uman, de resemnarea demnă a personajului principal, de drama sclavilor afroamericani din secolul XIX, și “Coliba unchiului Tom” lasă mintea încercând în zadar să descopere noi semnificații, noi valențe neexplicate de autor. Peste ambele plutește același sentiment de tânguire, de neputință, și ambele trezesc în cititor revolta împotriva ordinii sociale a vremii.

Deși tema socială din “Exclusa” este foarte veridică pentru anii 1900, din păcate proiecția vizuală a trăirilor personajelor ar avea forma unei comete: concentrate și exagerate într-o singură direcție – spre vârf, neclare, rarefiate și tulburi spre coadă. Iar cerul acestor comete ar fi unul trist, apăsător, de tânguire.