iazul de decantare din Valea Șesei

S-a vorbit, s-a scris și s-au făcut multe fotografii cu iazul de decantare Geamăna din Valea Șesei, cel care a acoperit satul Geamăna. Imaginea tulburătoare a bisericii din Geamăna acoperite de steril, ca un ultim reper al fostului sat, este binecunoscută. Ce nu se vede în imagini sunt mirosul înțepător de acid, usturimea din gât și tristețea oamenilor.

În 2 noiembrie 2013 am pornit din nou pe Valea Arieșului, de data aceasta spre Lupșa. Cu două săptămâni înainte fusesem prin aceleași locuri, mergând la Marea Adunare de la Câmpeni, unde 2000 de oameni au protestat împotriva proiectului de la Roșia Montană. De data aceasta sunt singur. Cer voie și las mașina în fața unei porți de pe un drum lăturalnic, să nu încurc pe nimeni.

– Aveți ce vedea acolo la decantor și la carieră, îmi spune o localnică din Hădărău. Ceva urât!
– La carieră poți mere pe drumul de lângă podul ăla mare, la dreapta, mă informează un bătrân.

Eu însă vreau să ajung mai întâi la iazul de decantare, unde Valea Șesei și afluenții săi aduc sterilul de la cariera Roșia Poieni. Mă aștept într-adevăr la ceva urât, cunoscând fotografiile făcute de alții care au fost pe acolo. În răcoarea dimineții urc panta abruptă a dealului Sfârcului. E liniște, casele sunt răsfirate pe dealuri, soarele pieziș de toamnă încălzește cu ultimele puteri, din iarba udă se ridică funigei de ceață. Aerul e galben oranj de la frunze, unele căzute, altele abia atârnate.

Traversez cătunul Pârâu Cărbunari în urcuș constant. Îmi era dor de mirosul de balegă, de sunetul de talangă, de noroiul de pe drumul pietros de țară. După vârful dealului se ițește acoperișul unei gospodării unde un sătean taie lemne. Îl întreb cât mai este până la decantor, dar în același timp îmi fuge privirea în spatele casei. Dincolo de curtea omului, jos în vale se întinde iazul, o suprafață gri metalic care nu reflectă cerul.

Iazul de decantare de pe Valea Șesei este locul unde se deversează sterilul provenit de la cariera Roșia Poieni, după ce cuprul a fost extras din minereu. Tulburelul de steril este amestecat cu subtanțele chimice folosite, în principal săruri ale acidului sulfuric. Exploatarea a început în anul 1978, iar de atunci nivelul iazului a crescut continuu, înghițind una după alta casele satului Geamăna. Localnicii nu au fost informați dinainte, ba chiar li s-a spus că acolo se face un lac cu pești. Nu aveau de unde să știe că peștii vor fi chiar ei. Satul a fost sacrificat, casele, cimitirul și biserica fiind sub nămol.

Câteva gospodării au mai rămas cocoțate pe dealuri. Odată erau cu mult deasupra văii, dar acum își așteaptă și ele rândul. Anul trecut încă se mai putea intra în biserică prin partea superioară a ușii. Acum nivelul sterilului a ajuns la acoperiș, biserica este sigilată. Când va dispărea și vârful bisericii, atunci satul va fi mort cu totul.

De pe site-ul Ministerului Mediului, Registrul Național al Barajelor din România (REBAR), lista de depozite industriale subacvatice (septembrie 2006), poziția 45, aflăm că:

• după 31.12.2011 se sistează depozitarea sterilului în iaz conform Dir. 1999/31/CE și 2011 conform programului de restr[ucturare?]
• s-au efectuat bilanțurile de mediu BM I*, BM II** și evaluarea riscului ER
• s-a depus depus documentația pentru obținerea autorizației integrate de mediu, urmează analiza documentației și stabilirea planului de acțiuni necesare pentru conformare

De pe site-ul Ministerului Mediului, lista de iazuri miniere, situația încadrării în prevederile legale (ianuarie 2007), poziția 47, aflăm că:

• autorizația pentru siguranța barajului nr. 206/2004 urma să expire în 29.11.2007
• autorizația de la gospodărirea apelor nr. 1183 din 2005 a fost valabilă până în 01.09.2006
• iazul urma să se închidă în 2011

Tot de pe același site, starea calității apelor de suprafață – zone critice, aflăm că:

• pe râul Valea Șesei, amonte de confluența cu Arieș, s-au înregistrat depășiri mai mult sau mai puțin semnificative ale limitelor admisibile ale clasei V de calitate la SO4, Fe, Mn, Cu, Cd, Zn
• Valea Șesei, pe 10 km amonte de la confluența cu Arieșul, reprezintă o zonă critică sub aspectul stării ecologice

Nici până astăzi nu este închisă exploatarea de la Roșia Poieni care poluează Valea Șesei. Iazul de decantare ar fi trebuit închis în 2011, dar funcționează în continuare. Barajul este înălțat în fiecare an, în paralel cu creșterea nivelului de steril din iaz. Acestor oameni din zonă nu le mai redă nimeni pământurile, casele, peisajul și aerul curat. Dar să continui să deversezi poluatori în iaz, mult după ce ar fi trebuit închis, mi se pare revoltător. Iar dacă nu suntem atenți, Valea Corna va muri de aceeași boală, sufocată de sterilul de la proiectul Roșia Montană care este la o aruncătură de băț, peste deal.

*BM I = o procedură aplicată unei activități economice pentru stabilirea cauzelor și a efectelor negative (anterioare și recente) asupra mediului. Constă în identificarea informațiilor privind poluarea dar și culegerea, analizarea și interpretarea datelor prin studii teoretice. Raportul BM I trebuie să faca analiza activității sub aspectul securității amplasamentului și evidențierea unor fenomene naturale de risc sau a unor posibile accidente la instalațiile analizate. [Rojanski V, Bran F, Diaconu G, Protecția și ingineria mediului, 2005, Ed. Economică, Bucureşti]

**BM II = o etapă superioară de analiză a unei activități in raport cu cerințele de mediu. BM II trebuie să clarifice natura și intensitatea poluării prin prelevări de probe și analize corespunzătoare, care țin cont de aspectele financiare, durata și dotarea materială necesară. In unele situații se prelevează probe-etalon dintr-un areal învecinat (“zonă martor”) pentru a stabili o valoare-cadru cu care să fie comparat rezultatul probelor din zona poluată. Raportul BM II menționează acțiuni și măsuri pentru planul de conformare. În cazul identificării unei poluări semnificative, se precizează și termeni de referință pentru viitoarea evaluare de risc ER. [Rojanski V, Bran F, Diaconu G, Protecția și ingineria mediului, 2005, Ed. Economică, Bucureşti]