arbitrul eleganței trăiește noaptea în desfrâu
și caută plăcerea în băutură și femei
hedonist, eleganța voluptății o gustă cu limba
o spune cu vorba, o pipăie cu mâna
și viciul e a doua sa natură
limită este un simplu cuvânt
atât în viață, cât și în carte, cât și în moarte
dar plăcerea sa naște gelozie
arbitrul trebuie să dispară
însă o face cum vrea el
Petronius își alege cu bun gust o venă
care transportă sângele senzualității
o desface în timp ce discută poezie cu prietenii
îi scrie împăratului pentru ultima dată
și rupe inelul cu sigiliu