22 mai a fost ziua de colectare pilot a gunoaielor din județul Cluj, în cadrul proiectului Let’s Do It, Romania!
Gunoaiele au fost cartate începând cu 10 aprilie, în ultima lună find parcursă în proporție de 80% întreaga rețea de drumuri din județul Cluj. Cartatorii au descoperit 800 de mormane de gunoi în Cluj, din care au fost alese 561 pentru colectarea din 22 mai. Orice zonă a județului este împânzită de gunoaie, dar problemele cele mai mari sunt în zonele Băișoara, Iara, Apahida, Tarnița, valea Arieșului.
Sâmbătă dimineața, după alocarea gunoaielor pe echipe, voluntarii au pornit către zonele care le-au fost repartizate înarmați cu mănuși și saci. Noi am fost o echipă de 6 oameni (Gabi, Anca, Adi, Clio, Dan și eu) și am primit o gramadă de gunoi din comuna Mărgău. Una din surprize a fost că în ultima lună iarba, frunzele și buruienile crescuseră atât de mult încât au îngreunat substanțial identificarea gunoiului pe teren. Al nostru fusese cartat tot de noi, așa că nu am avut această problemă.
Gunoiul era situat la limita ultimei proprietăți din sat. Accesul este dificil din cauza râpei abrupte și a pârâului, fiind practic imposibil pentru alți săteni sau turiști să arunce gunoiul acolo, în afară de proprietarul terenului. Am identificat astfel profilul familiei responsabile pentru poluarea mediului și a apei din acel loc.
Putem spune ca familia consumă mult alcool, în special șampanii și vinuri franțuzeaști, dar și vin românesc “Fetească Regală”. De asemenea, dozele de bere în cantități mari indică preferința proprietarilor pentru Gosser, dar nu numai. Standardul de viață reiese și din ambalajele de țigări Rothmans made in UK, dar și din conservele găsite la fața locului. În plus, în sprijinul acestei ipoteze stau capsulele de Nespresso și de Lavazza, popcorn-ul pentru microunde și detergentul pentru mașina de spălat vase. În tot satul nu cred ca mai există o a doua mașină de spălat vase. Natura și cantitatea ambalajelor ne fac să credem că proprietarului îi place să petreacă, probabil vine în casa de vacanță în weekend-uri. Apoi, cele 4 anvelope de motoretă vorbeau de la sine. Am mai găsit o cantitate mare de “pufuleți” din polistiren în stare perfectă, semn că și-au achiziționat un produs electronic. De asemenea, mai are un câine care mănâncă hrană uscată marca Dante. Un indiciu nu se potrivea totuși: cantitatea foarte mare de ambalaje de medicamente pentru hipertensiune și colesterol. Acelea nu se potriveau cu profilul de petrecăreț al proprietarului.
Sacii cu sticle au fost cei mai grei, o persoană singură nu îi putea ridica de jos. Cum pe râpă în sus nu era indicat să aluneci cu sacul de sticle în spate, am improvizat o metodă de transport: am înnodat sacii la gură în jurul unei scânduri lungi pe care o duceam doi oameni. Astfel greutatea și riscul erau mai mici.
Am cules în total 20 de saci: 7 cu sticle și doze de bere, 11 cu plastic, hârtie și cauciuc incinerabil, 2 cu deșeuri nereciclabile. Gunoiul fusese tasat, amestecat cu pământ, incinerat, udat de ploi. Era o movila densă, compactă, pe care am desțelenit-o și am răsfirat-o pe o suprafață mai mare, pentru a putea extrage din ea gunoiul. A fost greu dar ne-am simțit utili, împliniți. Am apelat și la un localnic să ne dea împrumut o lopată, iar la plecare i-am lăsat doua perechi de mănuși.
Săteanul cu lopata ne-a confirmat ipotezele: proprietarul este un patron de firmă și are în familie o persoană bolnavă de inimă. Meseria de detectivi de gunoaie poate fi chiar interesantă.
Nu departe de gunoiul “nostru” există o adevarată groapă de gunoi, între satele Buteni și Bociu. Am estimat ca avem nevoie de vreo 300 de saci ca sa o golim. Sunt straturi peste straturi de gunoi, care merg in timp până în anul 2000. Ne așteaptă să o curațăm în 25 septembrie, ziua de curățenie națională.
