apa si stuf la Sacalaia si Sic

Invitatia lui Radu a fost irezistibila: rezervatie naturala, Lacul Stiucii, stuf, pasaret, corcodei, baie in lac, barca, pescari, cort plutitor, birt peste drum, amintiri, rasarit de soare, saratura de la Sic. Asa ca m-am dus…

Prima imagine de pe lac a fost un debarcader abandonat, unde un paianjen batran isi tesuse panza pentru milioanele de tantari care ieseau inainte de apusul soarelui.

Apoi am urcat pe deal, deranjand de sub frunze multe insecte cu trompa, insetate de sange tanar. Am contemplat apusul intre o palma pe ceafa si una pe picior pe care ni le aplicam reciproc, sa reducem numarul intepaturilor.

Dupa ce a trecut valul naprasnic de tantari, Radu a stat cuminte si relaxat toata seara, “ca la fotograf”.

Peste noapte broastele de pe lac au dat un regal acustic incat abia am inchis ochii, iar ceasurile ne-au trezit la 5:30 dimineata, sa profitam de lumina rasaritului. Cand am ajuns in foisorul pentru observat pasari a pornit ploaia, cerul era acoperit, asa ca am facut poze la ce urma sa fie micul dejun.

Am avut totusi parte si de putina lumina si ceata, cat sa nu ne para rau ca am venit de la corturi pana in foisor.

Radu a stat din nou cuminte, “ca la fotograf”.

Am prins in sfarsit si corcodeii.

Apoi am plecat catre Sic.

La Sic am avut placerea sa vedem casele albastre ale sicanilor, costumele populare purtate cu mandrie la biserica, pe nenea Ion Petean, unul din putinii romani din sat intre multi “tatari”.

Dar mai ales ne-a incantat rezervatia naturala de stufarisuri. O intindere de stuf cat vezi cu ochii din care rasareau cateva foisoare pentru observat pasarile. Un podet de lemn pornea timid sa ne conduca in interior, dar apoi am vazut ca traverseaza lanul de stuf si uneste toate foisoarele. Pe partea cealalta o fantana cu cumpana, o masina si o bariera amplasata in mijlocul campului erau singurele semne care ne incredintau ca nu suntem pe alta planeta.

Podetul de lemn reuseste desecretizarea stufului. Am avut privilegiul de a pasi prin miezul stufului, pe unde nici omul si nici barca nu pot patrunde. Este o senzatie stranie de plutire, de zbor razant de barza.