Piatra Craivei, mai frumoasă decât speram

Din șoseaua Alba Iulia-Teiuș se vede înspre munți o culme stâncoasă izolată, ca o coamă de cal, care se înalță peste vârfurile din jur. Este Piatra Craivei, o zonă pe care mi-am dorit de mult să o văd. Sus pe vârf se găsesc ruinele ultimei cetăți dacice cucerite de romani în Dacia Traiana. O ocazie bună de a o vizita a fost și anunțul că primăria Cricău a re-marcat traseul turistic ce duce pe Piatră.

Cum ajungi pe Piatra Craivei

În fapt, sunt mai multe posibilități de a ajunge pe Piatra Craivei:
– din Platoul Carstic Ciumerna, pe Banda Roșie prin Muntele Bucerzii
– din Valea Galda (drumul spre Întregalde), pe Bandă Roșie traversând Valea Cricău
– din Cricău, pe drumul care urcă pe valea omonimă, pănă la interceptarea marcajului BR
– din Craiva, pe drumul accesibil numai cu autoturisme 4×4 (9 km)
– din Întregalde, pe Triunghi Roșu prin Pârâul Turcului
– din Bucerdea Vinoasă pe Triunghi Roșu (6 km, 3:30h până în vârf)

Am ales ultima variantă, ajungând în Bucerdea Vinoasă (drumul dintre Galda de Jos și Ighiu) cu mașina, apoi cotind la dreapta în centrul satului, unde încep să se vadă marcajele Triunghi Roșu aplicate pe stâlpii de curent electric. Drumul de mașină perfect asfaltat urcă prin sat, trecând printre case de oameni înstăriți, multe dintre ele purtând cu mândrie simbolul “pivniță de vinuri”. Ne aflăm doar pe tărâmul vinului atât de apreciat de daci, dar totodată și pe străvechiul drum roman al vinului, Via Magna.

Bucerdea Vinoasă – Piatra Craivei pe Triunghi Roșu

La capătul satului se termină asfaltul și într-o curbă la stânga se vede săgeata care indică direcția traseului turistic spre dreapta, pe lângă o albie de torent. Lăsăm mașina aici și pornim pe jos pe drumul din dreapta, în sus. Suntem la aproximativ 375 m altitudine, iar Piatra are 1078 m. Avem de urcat cel puțin 700 de metri.

Ținem drumul/albia de torent spre nord-nord-est, apoi continuăm pe liziera pădurii de pin ale carei arome de rășină încălzită de soare întrec în savoare orice parfum. Urcăm pe lângă pădurea de pini și după 700-800 metri de la plecare cotim la stânga printre două păduri (spre Nord). Drumul străbate o vale plină cu tufe de mărăcini, dar se poate merge mai comod pe marginea pădurii de sus.

Ieșim dintre cele două păduri într-o pășune cu puieți de stejar și vedem, maiestuoasă, părând destul de aproape, Piatra Craivei. Imaginea ei ne va însoți o mare parte din drum. Traseul cotește la dreapta pe marginea pădurii de sus și urcă domol până interceptează drumul noroios care vine din Craiva. Până aici am făcut circa 30 de minute. De aici marcajul este foarte rar, aplicat numai în câteva locuri, dar drumul ne conduce fără probleme.

Urmăm drumul de 4×4 spre stânga, trecem printre păduri și rariști. După 15 minute ieșim din pădure și putem să ne abatem 50 de metri spre dreapta de unde avem o panorama frumoasă asupra satelor din vale. Ne continuăm drumul în sus și imediat ajungem la liziera unei păduri pe partea dreaptă a drumului. Aici putem alege să ținem drumul principal, prin soare, sau să mergem prin pădurea din dreapta, pe la umbră. Drumul principal ne oferă o răsplată pentru mersul prin soare: vedere cuprinzătoare asupra Poienii Dragostei, situate pe versantul opus al Văii Bucerzii. Este o poiana în formă de inimă care apare în mijlocul unei păduri compacte. Cele două drumuri se întâlnesc după 45 de minute, în total 1:30h de la plecare.

Mergem tot pe drum și după încă 30 de minute ajungem la o curbă la 90 de grade spre stânga, lângă o colibă mică, înainte de casa nou construită a stânii. Traseul părăsește drumul și urcă spre dreapta, dincolo de cei trei copaci, pentru a intercepta un drum înierbat și greu vizibil care urcă apoi spre stânga, în șaua din Estul Pietrei Craivei. Este calea de acces cea mai ușoară spre Piatră și care nu urcă pieptiș. Ruta desenată arată și punctul de acces spre culmea Pietrei. Urmăm ruta desenată și după 2:30h de la pornire suntem pe culmea Pietrei Craivei.

Ce poți face pe Piatra Craivei

De aici începe nebunia de flori, de culori, de priveliști, de stâncărie. Marcajul punct albastru apare pe culme, ne urcă, ne trece pe versantul celălat, ne coboară și urcă iar, trecând printre stâncării, flori de piatră, fluturi, păsări. Este un curcubeu de flori, de arome, de fericire. Este prea frumos ca să fie adevărat. Cu părere de rău pentru fiecare plantă călcată de pe potecă, strecurându-ne printre bolovani de calcar, ocolind pasaje, ochind următorul punct albastru, ajungem în final în vârf, la 1078 de metri.

Pe vârf este o cruce metalică pe a cărei plăcuța se mai distinge “Tibru”, este vorba de satul Tibru de lângă Cricău. Dincolo de cruce, pe sub iarba înaltă, se văd zidurile unei cetăți medievale și o gură de fântână. Cetatea a fost construită peste o altă cetate, dacică, despre care se spune că este ultima cucerită de romani în Dacia.

Spre Nord se văd dintele de rechin Piatra Bulzului și semisfera masivă a Pietrei Cetii, care ascunde parțial Cheile Râmețului spre stânga și Cheile Mănăstirii spre dreapta. Spre Vest se văd vârfurile Fabian, Sfredelașu și vf. Drogurile. Dincolo de ele știu că se află Cheile Găldiței pe care le-am parcurs pe bicicletă venind de la Poiana cu Narcise de la Negrileasa.

Până aici am făcut în jur de 3:30h. La întoarcere coborâm cu atenție prin zonele mai expuse, peste gropile mascate de iarbă, pe pietrele alunecoase în caz de ploaie. Este un loc de unde n-aș mai fi plecat, dar turma de 400 de oi cu 13 câini urma să revină la stână și nu eram în dispoziția pentru o întâlnire cu ei. Nici nu bănuiam ce frumuseți ascunde această stâncă destul de anonimă, dar de acum atât de dragă, numită Piatra Craivei.