Fechetăul a fost și s-a dus. Ca în fiecare an, al doilea week-end din octombrie este târg la Negreni, la jumătatea distanței dintre Cluj și Oradea. Târgul este un malaxor uriaș căruia nu i te poți împotrivi. Te lași moale, purtat de val, și colinzi sutele de folii de nylon cu zeci de mii de produse expuse. Dacă îți atrage atenția un obiect rămâi pe margine pentru câteva minute, cât pentru o negociere. Vânzătorii știu ce marfă au și lasă greu din preț, trebuie să ai experiență pentru a obține o reducere importantă. Apoi, cu buzunarul ceva mai gol și traista ceva mai plină te lași prins din nou în iureșul mulțimii.
La Negreni poți merge să cumperi, să negociezi, să vezi sau să pozezi. Am făcut câte puțin din toate, dar fără să uit nicio clipă că la târg vii fără să-ți faci planuri de acasă. Nu vei găsi niciodată ceea ce cauți, dar vei avea surprize foarte plăcute cumpărând diverse obiecte fără o utilitate clară. Cel mai greu este să spargi gheața și să faci prima achiziție. Aici mă descurc bine, întotdeauna încep cu o căciulă de polar pentru colecție, dupa care urmează și altele.
Malaxorul face jocurile: te poate purta către cortul cu ceramică în stil german de care îți doreai în secret de câteva luni, sau către ceasurile cu pendul, mari cât un dulăpior, din care are și bunica. Poți ajunge la cutiile cu tacâmuri unde cauți o linguriță solidă de scobit în înghețată, sau la cortul unde se vând săbii, cuțite și pumnale de care nu ai nevoie. Poți nimeri lângă o cutie magică plină cu ceasuri vechi, unde zărești un Molnja de buzunar cu capac gravat din argint și de unde n-ai mai pleca, sau nimerești la fotoliile noi, dar “de epocă”, tapițate cu roz. Totul e să ai răbdare și să te bucuri de drum, să observi marfa și să-ți vină idei. Mai devreme sau mai târziu, rămas în șuvoi, găsești și cutia rotundă de tablă cu un peisaj de iarnă pictat, căreia nu poți să-i reziști. În fond, imediat încep pregătirile de Crăciun.
