Un cruiser superb

Detaliu

Cască de epocă

Pista de pe Eroilor

Generații

Oranj

Amendă! Doi pe bicicletă

Tată și fiu

Un cuplu nedespărțit

Tandem

Pista de lângă Someș

Ocupare 100%

Gâtuire la poduleț

La coadă

Participant cu experiență

Toate pozele se pot vedea aici: http://picasaweb.google.com/mihai.savu/MarsulBiciclistilorClujeniIulie2010

Gunoaiele au fost cartate începând cu 10 aprilie, în ultima lună find parcursă în proporție de 80% întreaga rețea de drumuri din județul Cluj. Cartatorii au descoperit 800 de mormane de gunoi în Cluj, din care au fost alese 561 pentru colectarea din 22 mai. Orice zonă a județului este împânzită de gunoaie, dar problemele cele mai mari sunt în zonele Băișoara, Iara, Apahida, Tarnița, valea Arieșului.

Sâmbătă dimineața, după alocarea gunoaielor pe echipe, voluntarii au pornit către zonele care le-au fost repartizate înarmați cu mănuși și saci. Noi am fost o echipă de 6 oameni (Gabi, Anca, Adi, Clio, Dan și eu) și am primit o gramadă de gunoi din comuna Mărgău. Una din surprize a fost că în ultima lună iarba, frunzele și buruienile crescuseră atât de mult încât au îngreunat substanțial identificarea gunoiului pe teren. Al nostru fusese cartat tot de noi, așa că nu am avut această problemă.

Gunoiul era situat la limita ultimei proprietăți din sat. Accesul este dificil din cauza râpei abrupte și a pârâului, fiind practic imposibil pentru alți săteni sau turiști să arunce gunoiul acolo, în afară de proprietarul terenului. Am identificat astfel profilul familiei responsabile pentru poluarea mediului și a apei din acel loc.

Putem spune ca familia consumă mult alcool, în special șampanii și vinuri franțuzeaști, dar și vin românesc “Fetească Regală”. De asemenea, dozele de bere în cantități mari indică preferința proprietarilor pentru Gosser, dar nu numai. Standardul de viață reiese și din ambalajele de țigări Rothmans made in UK, dar și din conservele găsite la fața locului. În plus, în sprijinul acestei ipoteze stau capsulele de Nespresso și de Lavazza, popcorn-ul pentru microunde și detergentul pentru mașina de spălat vase. În tot satul nu cred ca mai există o a doua mașină de spălat vase. Natura și cantitatea ambalajelor ne fac să credem că proprietarului îi place să petreacă, probabil vine în casa de vacanță în weekend-uri.  Apoi, cele 4 anvelope de motoretă vorbeau de la sine. Am mai găsit o cantitate mare de “pufuleți” din polistiren în stare perfectă, semn că și-au achiziționat un produs electronic. De asemenea, mai are un câine care mănâncă hrană uscată marca Dante. Un indiciu nu se potrivea totuși: cantitatea foarte mare de ambalaje de medicamente pentru hipertensiune și colesterol. Acelea nu se potriveau cu profilul de petrecăreț al proprietarului.

Sacii cu sticle au fost cei mai grei, o persoană singură nu îi putea ridica de jos. Cum pe râpă în sus nu era indicat să aluneci cu sacul de sticle în spate, am improvizat o metodă de transport: am înnodat sacii la gură în jurul unei scânduri lungi pe care o duceam doi oameni. Astfel greutatea și riscul erau mai mici.

Am cules în total 20 de saci: 7 cu sticle și doze de bere,  11 cu plastic, hârtie și cauciuc incinerabil, 2 cu deșeuri nereciclabile. Gunoiul fusese tasat, amestecat cu pământ, incinerat, udat de ploi. Era o movila densă, compactă, pe care am desțelenit-o și am răsfirat-o pe o suprafață mai mare, pentru a putea extrage din ea gunoiul. A fost greu dar ne-am simțit utili, împliniți. Am apelat și la un localnic să ne dea împrumut o lopată, iar la plecare i-am lăsat doua perechi de mănuși.

Săteanul cu lopata ne-a confirmat ipotezele: proprietarul este un patron de firmă și are în familie o persoană bolnavă de inimă. Meseria de detectivi de gunoaie poate fi chiar interesantă.

Nu departe de gunoiul “nostru” există o adevarată groapă de gunoi, între satele Buteni și Bociu. Am estimat ca avem nevoie de vreo 300 de saci ca sa o golim. Sunt straturi peste straturi de gunoi, care merg in timp până în anul 2000. Ne așteaptă să o curațăm în 25 septembrie, ziua de curățenie națională.

gunoaiele din SV Clujului

echiparea pentru curățenie

la lucru

mormanul de gunoi - înainte

mormanul de gunoi - după

rezultatele

groapa de gunoi Buteni

groapa de gunoi Buteni

Îmi crește inima de bucurie când văd cum apar pe hartă gunoaiele din arealele naturale ale Clujului și cum munca de echipă a dat roade. E chiar un sentiment placut cand vezi cum traseele parcurse se unesc între ele tocmai prin continuitatea gunoaielor, dar e și revoltător că ele sunt peste tot și sunt ale tuturor. România, unită prin gunoaie, în curând unită prin curățenie într-o singură zi.

Harta gunoaielor de pe Traseul 27

Harta parțială a gunoaielor din jud. Cluj

Etapele proiectului sunt cartarea și colectarea gunoaielor. Cartarea presupune identificarea gunoaielor din fiecare județ, localizarea lor, descrierea compoziției, fotografierea și încărcarea lor în sistemul informatic. Pasul al doilea este ziua de colectare când voluntarii, ONG-urile și firmele de reciclare și de salubritate vor colecta selectiv deșeurile.

Județul Cluj a fost selectat ca județ pilot pentru această acțiune, pentru că cei mai mulți voluntari s-au înscris în acest județ. Toată rețeaua de drumuri din Cluj a fost împărțită în 43 de trasee care s-au distribuit între echipele de voluntari de cartare. O echipă este formată din minim 3 persoane și are nevoie de mașină pentru deplasare, aparat GPS, aparat de fotografiat.

Împreună cu Anca și Clio am format o echipă și am parcurs Traseul 27. In 9 ore am parcurs în total 175 km, din care traseul propriu-zis a fost 90 km. Am identificat 27 de mormane de gunoi aflate în special la marginea localităților, pe malurile abrupte și sub poduri. Am identificat chiar și gunoaie aruncate de firme: sticle de plastic sigilate sau sticle goale de la un bar din apropiere. În fața noastră oamenii aruncau gunoiul în Arieș sau chiar pe marginea drumului. Cele mai mari grămezi de gunoi găsite aveau o suprafață de peste 200 metri pătrați.

Pe durata zilei am avut parte de ploaie, noroi, ocazional dificultăți de orientare, drumuri foarte proaste, dar ne-am simțit bine făcând ceva util în folosul tuturor.

Atenție! Urmează imagini cu multe gunoaie!

Traseul nr. 27, Cluj

morman 1

morman 6

morman 9

morman 11

morman 12

morman 15

morman 16

morman 17

Gunoaie pe râul Arieș

Update: acțiunea-pilot de colectare din Cluj are loc în 22-23 mai 2010. La nivel național are loc în 25 septembrie 2010. Înscrieți-vă în număr cât mai mare!

Urmeaza câteva probleme tehnice şi de echipament, neinteresante probabil. Pozele sunt mai jos.

Eram cu o pereche de schiuri primite de la un prieten și nu mă mai dădusem cu ele, aveam niște bețe telescopice tot neîncercate la schi și o cască purtată o singură dată. Pe scurt, neobișnuit cu echipamentul. Cabina a urcat abia la ora 12, motiv suplimentar de ciudă. Primele coborâri m-au dezamăgit foarte. Fără experiența de sezon si fără să cunosc echipamentul, pe zăpadă alternând între pulver, bulgări înghețați și pietre, m-am ales cu niște căzături care mi-au stricat tot cheful.

Între timp am observat că:

• bețele telescopice se tot scurtau deși filetul era strâns la maxim și nu-l mai puteam nici desface
• rozeta de la unul din ele s-a tot rupt până am ramas fără ea și când punctam se împlânta în zăpadă
• mânerul de cauciuc de la un băț s-a dezlipit și alunecase în jos pe tijă, oprit în rozetă (cea care mai exista)
• mănușile de schi nu intrau în chingile bețelor care erau cam scurte și nu se mai puteau lărgi
• legăturile erau astfel reglate încât centrul de greutate era la maxim în față și schiurile intrau cu nasul în zăpada afânată
• legăturile din spate erau reglate cu o poziție mai lungi și nu prindeau clăparul suficient de bine
• eram mai greu decât setarea legăturilor și mi se deschideau prea ușor
• casca “prindea” frig pe la urechi și vântul rece (erau -13 grade) mă îngheța pe telescaun

Deja eram frustrat, îmi era ciudă pe mine că nu încercasem echipamentul dinainte sau că nu aveam unul de rezervă, mă temeam de o nouă căzătură și prinsesem frică de anumite pante. Am luat o pauză, m-am oprit și m-am gândit ce sa fac. Iată ce am făcut:

• am apelat la nenea de la închirieri schiuri să-mi regleze centrul legăturilor; deși m-a refuzat la început și nici nu m-a crezut, a adus apoi cea mai mare șurubelniță pe care am văzut-o vreodată și a reușit sa-mi desfacă legăturile și să le mute cu totul mai în spate, fix pe centrul de greutate
• cu șurubelnița mea am strâns legăturile ca să-mi prindă fix clăparul și le-am potrivit la greutate
• am reușit să desfac bețele și să le strâng din nou, am introdus doar patru degete (fără degetul mare) prin chinga bețelor și le-am folosit astfel
• mi-am luat o canadiana/bandană/banderolă din polar pe sub cască și m-am încălzit la urechi

Altă viață, pe cuvânt! Am început să mă simt bine, să leg virajele, n-am mai căzut, m-am bucurat de peisaj și de schi. Am încercat și pârtiile Târle și Papagal, am făcut viraje din săritură acolo unde nu era loc, am făcut poze. Învățăturile le-am tras cu vârf și îndesat: dacă nu ai echipamentul potrivit și reglat de acasă, la fața locului este mult mai greu să improvizezi.

Tot versantul dintre Cota 2000 şi Cota 1400 este o zonă largă de offpiste. Deşi pârtiile Carp, Târle, Papagal sunt trecute pe hărţile zonei de schi Sinaia, ele nu sunt bătute, marcate, amenajate, delimitate. Din loc în loc există nişte stâlpi cu marcaje negre care în niciun caz nu te pot ajuta pe ceaţă sau vizibilitate redusă. Zonele de abrupt nu sunt delimitate, astfel încât cei care nu cunosc configuraţia versantului pot cădea de la înălţime. Recomand ca primele coborâri să se facă împreună cu un cunoscător al zonei.

Dar peisajul este extraordinar, libertatea este maximă. Poţi alege orice variantă de coborâre, în stil freeride, freestyle, alpin. Nu eşti îngradit de pârtie, nu e niciodată aglomeraţie, cobori prin pulver, printre brăduţi, printre colţi de stâncă. Pârtia limitată, aglomerată  şi scumpă din Valea Dorului nu mai prezintă niciun interes.

Nu pot să nu fiu de acord cu comparaţia foarte inspirată facută de Lavinia: “Nu-i înţeleg pe cei care schiază numai pe pârtia din Valea Dorului. E ca şi cum ţi-ar plăcea să conduci maşina numai pe autostradă”.

vedere de la Cota 2000

pe Târle

pe Carp

spre V. Soarelui și Padina

vânt pe Valea Dorului

Carp - o zonă abruptă

Lavinia & Florin

Oana & Adi

vedere spre Vf. cu Dor

Valea lui Carp

Sinaia de la Cota 1400

Bag capul sub apă şi o aud pe nevastă-mea spunând ceva. Ies imediat de sub apă şi ascult: nimic, era linişte. Mă rog, mi s-o fi părut. Bag din nou capul sub apă şi iarăşi o aud. Trag cu urechea preţ de câteva secunde (că intră şi ea pe aici) şi înţeleg că vorbeşte la telefon cu Alina. Dar unde, sub apă? Scot capul: linişte. Bag capul: ea la telefon cu Alina. Aha, m-am prins, sunetul se propagă mult mai rapid şi mai eficient în apă (în special fierbinte), iar suprafaţa apei acţionează ca un pavilion imens care captează toate sunetele oricât de estompate ar fi.

Mai ascult puţin. Convorbirea se încheie şi apoi aud de sub apă ştirile de la televizor: un bărbat de 32 de ani a murit în vană în urma unui stop cardiac, în timp ce făcea baie cu apă fierbinte. Sar din apă ca ars. Fac bălţi pe covorul din baie. Privirea îmi cade pe coperta almanahului care are un titlu prevestitor: “Happy end-ul la români”. Uhhh, am fost aproape!

P.S. Dacă o fi să mă înec în vreun râu sau lac, să nu strigaţi după mine, că îmi spargeţi timpanul!

Bogus pe mal

bradul de Crăciun

Piaţa Unirii

Piaţa Unirii

memorandiştilor

str. Eroilor