Un cruiser superb

Detaliu

Cască de epocă

Pista de pe Eroilor

Generații

Oranj

Amendă! Doi pe bicicletă

Tată și fiu

Un cuplu nedespărțit

Tandem

Pista de lângă Someș

Ocupare 100%

Gâtuire la poduleț

La coadă

Participant cu experiență

Toate pozele se pot vedea aici: http://picasaweb.google.com/mihai.savu/MarsulBiciclistilorClujeniIulie2010

Gunoaiele au fost cartate începând cu 10 aprilie, în ultima lună find parcursă în proporție de 80% întreaga rețea de drumuri din județul Cluj. Cartatorii au descoperit 800 de mormane de gunoi în Cluj, din care au fost alese 561 pentru colectarea din 22 mai. Orice zonă a județului este împânzită de gunoaie, dar problemele cele mai mari sunt în zonele Băișoara, Iara, Apahida, Tarnița, valea Arieșului.

Sâmbătă dimineața, după alocarea gunoaielor pe echipe, voluntarii au pornit către zonele care le-au fost repartizate înarmați cu mănuși și saci. Noi am fost o echipă de 6 oameni (Gabi, Anca, Adi, Clio, Dan și eu) și am primit o gramadă de gunoi din comuna Mărgău. Una din surprize a fost că în ultima lună iarba, frunzele și buruienile crescuseră atât de mult încât au îngreunat substanțial identificarea gunoiului pe teren. Al nostru fusese cartat tot de noi, așa că nu am avut această problemă.

Gunoiul era situat la limita ultimei proprietăți din sat. Accesul este dificil din cauza râpei abrupte și a pârâului, fiind practic imposibil pentru alți săteni sau turiști să arunce gunoiul acolo, în afară de proprietarul terenului. Am identificat astfel profilul familiei responsabile pentru poluarea mediului și a apei din acel loc.

Putem spune ca familia consumă mult alcool, în special șampanii și vinuri franțuzeaști, dar și vin românesc “Fetească Regală”. De asemenea, dozele de bere în cantități mari indică preferința proprietarilor pentru Gosser, dar nu numai. Standardul de viață reiese și din ambalajele de țigări Rothmans made in UK, dar și din conservele găsite la fața locului. În plus, în sprijinul acestei ipoteze stau capsulele de Nespresso și de Lavazza, popcorn-ul pentru microunde și detergentul pentru mașina de spălat vase. În tot satul nu cred ca mai există o a doua mașină de spălat vase. Natura și cantitatea ambalajelor ne fac să credem că proprietarului îi place să petreacă, probabil vine în casa de vacanță în weekend-uri.  Apoi, cele 4 anvelope de motoretă vorbeau de la sine. Am mai găsit o cantitate mare de “pufuleți” din polistiren în stare perfectă, semn că și-au achiziționat un produs electronic. De asemenea, mai are un câine care mănâncă hrană uscată marca Dante. Un indiciu nu se potrivea totuși: cantitatea foarte mare de ambalaje de medicamente pentru hipertensiune și colesterol. Acelea nu se potriveau cu profilul de petrecăreț al proprietarului.

Sacii cu sticle au fost cei mai grei, o persoană singură nu îi putea ridica de jos. Cum pe râpă în sus nu era indicat să aluneci cu sacul de sticle în spate, am improvizat o metodă de transport: am înnodat sacii la gură în jurul unei scânduri lungi pe care o duceam doi oameni. Astfel greutatea și riscul erau mai mici.

Am cules în total 20 de saci: 7 cu sticle și doze de bere,  11 cu plastic, hârtie și cauciuc incinerabil, 2 cu deșeuri nereciclabile. Gunoiul fusese tasat, amestecat cu pământ, incinerat, udat de ploi. Era o movila densă, compactă, pe care am desțelenit-o și am răsfirat-o pe o suprafață mai mare, pentru a putea extrage din ea gunoiul. A fost greu dar ne-am simțit utili, împliniți. Am apelat și la un localnic să ne dea împrumut o lopată, iar la plecare i-am lăsat doua perechi de mănuși.

Săteanul cu lopata ne-a confirmat ipotezele: proprietarul este un patron de firmă și are în familie o persoană bolnavă de inimă. Meseria de detectivi de gunoaie poate fi chiar interesantă.

Nu departe de gunoiul “nostru” există o adevarată groapă de gunoi, între satele Buteni și Bociu. Am estimat ca avem nevoie de vreo 300 de saci ca sa o golim. Sunt straturi peste straturi de gunoi, care merg in timp până în anul 2000. Ne așteaptă să o curațăm în 25 septembrie, ziua de curățenie națională.

gunoaiele din SV Clujului

echiparea pentru curățenie

la lucru

mormanul de gunoi - înainte

mormanul de gunoi - după

rezultatele

groapa de gunoi Buteni

groapa de gunoi Buteni

Îmi crește inima de bucurie când văd cum apar pe hartă gunoaiele din arealele naturale ale Clujului și cum munca de echipă a dat roade. E chiar un sentiment placut cand vezi cum traseele parcurse se unesc între ele tocmai prin continuitatea gunoaielor, dar e și revoltător că ele sunt peste tot și sunt ale tuturor. România, unită prin gunoaie, în curând unită prin curățenie într-o singură zi.

Harta gunoaielor de pe Traseul 27

Harta parțială a gunoaielor din jud. Cluj

Etapele proiectului sunt cartarea și colectarea gunoaielor. Cartarea presupune identificarea gunoaielor din fiecare județ, localizarea lor, descrierea compoziției, fotografierea și încărcarea lor în sistemul informatic. Pasul al doilea este ziua de colectare când voluntarii, ONG-urile și firmele de reciclare și de salubritate vor colecta selectiv deșeurile.

Județul Cluj a fost selectat ca județ pilot pentru această acțiune, pentru că cei mai mulți voluntari s-au înscris în acest județ. Toată rețeaua de drumuri din Cluj a fost împărțită în 43 de trasee care s-au distribuit între echipele de voluntari de cartare. O echipă este formată din minim 3 persoane și are nevoie de mașină pentru deplasare, aparat GPS, aparat de fotografiat.

Împreună cu Anca și Clio am format o echipă și am parcurs Traseul 27. In 9 ore am parcurs în total 175 km, din care traseul propriu-zis a fost 90 km. Am identificat 27 de mormane de gunoi aflate în special la marginea localităților, pe malurile abrupte și sub poduri. Am identificat chiar și gunoaie aruncate de firme: sticle de plastic sigilate sau sticle goale de la un bar din apropiere. În fața noastră oamenii aruncau gunoiul în Arieș sau chiar pe marginea drumului. Cele mai mari grămezi de gunoi găsite aveau o suprafață de peste 200 metri pătrați.

Pe durata zilei am avut parte de ploaie, noroi, ocazional dificultăți de orientare, drumuri foarte proaste, dar ne-am simțit bine făcând ceva util în folosul tuturor.

Atenție! Urmează imagini cu multe gunoaie!

Traseul nr. 27, Cluj

morman 1

morman 6

morman 9

morman 11

morman 12

morman 15

morman 16

morman 17

Gunoaie pe râul Arieș

Update: acțiunea-pilot de colectare din Cluj are loc în 22-23 mai 2010. La nivel național are loc în 25 septembrie 2010. Înscrieți-vă în număr cât mai mare!

bradul de Crăciun

Piaţa Unirii

Piaţa Unirii

memorandiştilor

str. Eroilor

Surse de inspiraţie pentru anii care vin.

1. Moş Crăciun bate la uşă,
Scoate mâna din mănuşă
Şi vă dă din palma lui
Darurile Cerului,
Lângă brad şi lângă foc,
Să vă umple de noroc.

2. Cu colinde de Crăciun
Vă doresc un an mai bun
Şi cu dragoste creştină
Să primiţi în dar lumină,
Zurgălăi de flori de gheaţă
Să vă bucure în viaţă,
Mult noroc s-aveţi în toate,
La Mulţi Ani cu sănătate!

3. Sub tavan cu stele coapte,
Şi cu bani, şi fără bani,
Într-un miez frumos de noapte
Lumea-şi spune “La Mulţi Ani”

4. Lumină, pace, bucurie, zăpadă, viaţă, dăruire, iertare, zâmbet, sărbatoare ne aduce an de an Crăciunul. Deschide-ţi sufletul şi lasă căldura sărbătorilor de iarnă să te învăluie ca un vis frumos.

5. Fie ca sărbătoarea Crăciunului să ne dea puterea de a privi în urmă cu înţelegere, înainte cu speranţă şi în jur cu dragoste.

6. Fie ca spiritul blând al Sfintelor Sărbători să ningă asupra voastră doar bucurie şi prosperitate, veselie şi sănătate.

7. Crăciun fericit printre cei dragi, să iertaţi, să dăruiţi, să primiţi, să iubiţi, să vă bucuraţi de tot ce e în jur şi să aveţi tot ce vă doriţi.

8. Noul an ce se pregăteşte să bată la uşi să vă aducă numai clipe fericite alături de cei dragi, linişte în suflet şi dragoste în inimă.

Şi unde nu începe Raluca a turna la întrebări cu nemiluita, citindu-le inexpresiv de pe calculator, încât de la jumătate mi-am pierdut răbdarea, oricât de răbdător aş fi eu… Întrebările erau despre programele de radio în general:

• dacă am cunoştinţe sau rude care lucrează la vreun posst de radio
• câte ore pe săptămână ascult radio
• dacă prefer emisiuni de ştiri, comedie, talk-show sau muzică
• dacă ascult matinale între 6 şi 10
• să enumăr toate posturile de radio pe care le ştiu (!)
• să enumăr posturile de radio preferate
• să enumăr posturile de radio ascultate în ultimele 24 de ore şi apoi în ultimele 7 zile
• care este postul de radio preferat
• ce grilă să aibă postul de radio ideal
• cum să arate site-ul postului de radio ideal
• dacă am internet şî vizitez site-urile posturilor de radio

Au trecut cam 6-7 minute din sondaj. Ar fi trebuit să închid. A treia greşeală. MAI PUTEŢI ?

• când am vizitat ultima oară site-ul postului de radio preferat
• dacă aş asculta un post de radio cu muzică preponderent din anii ’80-’90, plus cele mai bune hit-uri ale zilei, plus sporadic hit-uri din anii ’60-’70
• cât de mult mă interesează să ascult ştiri la radio
• care post de radio îmi oferă ştiri locale
• ce post de radio ascult dacă vreau să aud cele mai importante ştiri
• ce post de radio are cea mai bună combinaţie între ştiri şi muzică (v-am spus că se repetă…)

Au trecut cam 13 minute din sondaj… Ar fi trebuit deja să închid. A patra greşeală.

Dar încununarea a fost să ascult câteva compilaţii muzicale de 17 secunde fiecare, fiecare conţinând 3 refrene cunoscute. După fiecare compilaţie să dau notă de la 1 la 5. Se auzea rău, întrerupt, cu “pureci”, eu cu urechea lipită de receptor. După vreo 8 compilaţii nu am mai rezistat şi am rugat-o să sară peste următoarele pentru că nu le voi mai asculta şi să pună nota 3 la fiecare. Vezi-doamne, softul nu o lăsa să sară peste întrebari, aşa că am ascultat încă 8 bucăţi, în total 16 fragmente muzicale, adică 48 de refrene. De ce am continuat? Nu stiu. A cincea greşeală.

Am anuţat-o că voi da invariabil nota de mijloc la toate compilaţiile, ceea ce am şi făcut. A şasea greşeală, trebuia să închid de 5 ori până acum.

Am ajuns la minutul 20! Momentul aşteptat, cel în care am aflat ce post de radio comandase sondajul. Am aflat despre cine e vorba în propoziţie: despre Europa FM. Aş fi putut închide din nou, şi totuşi, persistând în greşeli…

• dacă ascult matinalul de la Europa FM
• dacă ştiu că Monica Anghel s-a alăturat echipei de la matinal (ştiu, şi nu îmi place)
• dacă Europa FM mi se pare un post de radio pentru vârsta mea, pentru unii mai bătrâni sau mai tineri
• dacă le-am vizitat vreodata site-ul
• dacă da, când? (niciodată)

Minutul 23… Au mai urmat căteva întrebări personale scurte:

• câţi ani am
• la ce vârstă am încheiat studiile
• dacă sunt salariat sau întreprinzător
• dacă lucrez muncă ne-manuală într-un birou
• dacă am televizor
• dacă am DVD player sau video (video ??)
• dacă am combină HiFi
• dacă am calculator
• dacă am cuptor cu microunde
• dacă am maşină de spălat automată (doar am zis că am calculator şi DVD, se poate să nu am maşină automata? probabil că da)
• dacă am o maşină sau mai multe
• dacă am a doua casă

În final, dupa ce am făcut inventarul bunurilor din casă, mă întreabă în ce oraş locuiesc şi cum mă numesc! Poftim îndrăzneală! Şi eventual să le las şi cheia sub preş…

După 26 de minute şi 14 secunde chestionarul s-a încheiat. Apoi am vorbit eu încă doua minute. La final, Raluca şi-a cerut scuze în numele companiei, admiţând că dacă ar fi spus de la bun început că e vorba de un chestionar atât de lung, nu ar mai fi acceptat nimeni să răspundă. Şi recunoscând că este o manipulare faptul că nu a oferit tot adevărul de la început. Cred ca au fost peste 100 de întrebări, ce meserie frumoasă, să faci sondaje.

Dupa două ore de la încheierea convorbirii încă îmi ţiuie urechea la care am ţinut receptorul. Hopa, se aude telefonul din nou…

P. S. Am mai căzut şi altădată în capcana sondajelor pe stradă, unde am acceptat să răspund tot aşa, la câteva întrebari, despre sucuri naturale, întrebări care au devenit ditamai chestionarul de 20 de minute. Încercaţi să formulaţi vreo 63 de întrebări care să nu se repete despre 3 variante de cutii de suc Cappy, prezentat ca suc natural (sii-iigur că da). Întrebările ridicau nişte probleme banale: calitatea cartonului, a dopului, stabilitatea, ergonomia, imaginea tipărită, colţurile cutiei, desigilarea dopului, etanşeitatea, igiena cutiei, stabilitatea în frigider şi încă altele. Culmea e că mostrele aveau dopurile (filetul fixat pe cutie) lipite cu glue că se rupeau după primele încercări.

1. Am renunţat la mersul cu maşina la serviciu în favoarea bicicletei; mi-am cumpărat bicicletă, un Altrix Tempest roşu închis, fabricat de Neuzer. Drumurile în oraş în pauza de masă nu mai sunt o problemă, acum nu stau la semafoare şi nici nu caut înnebunit 15 minute un loc de parcare. La întoarcerea spre casă nu mai stau 30 de minute în maşină, ci doar 10 minute pe bicicletă. Fac mişcare către şi dinspre birou, am libertatea să merg pe dealurile din jurul Clujului în weekend-urile când nu pot pleca din oraş.

2. Am început lucrul la proiectul euri.ro pe care îl coceam de mai mult timp. Cam de atunci de când citesc tot ce scrie pe fiecare etichetă. Colegii de serviciu mi-au făcut un cadou minunat de ziua mea, numele de domeniu euri.ro. În felul acesta m-au motivat şi m-au asigurat că-i voi avea cititori fideli. Mulţumesc.

Deşi se vorbeşte mult despre E-uri, aceste chimicale denumite “aditivi alimentari”, informaţia în limba română este dispersată şi, de multe ori, incorectă. Prin euri.ro încerc să informez documentat şi să organizez datele despre E-uri, compilând date ale unor studii recente şi surse credibile pe care le precizez întotdeauna. Muncim să punem o pâine pe masă, dar ştim oare ce conţine ea?

De putin timp insa, pe lacul din parc a aparut o rata cu niste culori superbe, cum n-am mai vazut. Are ciocul rosu aprins cu varful alb, aripile ocru, spatele albastru si doua pene mari oranj, in forma de panza de corabie. Mirela, biolog, prietena lui Radu, a identificat specia Aix galericulata (rata mandarin), foarte rara in Europa si cu atat mai rara in Romania. Ratoiul e constient de frumusetea si importanta lui, prin urmare are comportament de vedeta: ii place sa stea singur pe insula, se curata ore in sir, iar de multe ori e inconjurat cu respect de rate comune. El mananca cel mai mult si intotdeauna primul, el se retrage primul in cuibarele de pe insula. Trecatorii se opresc si se minuneaza de “scufundarul” colorat. S-au nascut si legende, cum ca el se poate scufunda cel mai mult timp dintre toate ratele.

Regret doar ca nu are o ratusca cu care sa imparta bucuriile si necazurile vietii de la oras.

Pentru cei mai multi sunetul fara de intoarcere este sunetul primei lopeti de pamant peste cutia de lemn din groapa, este atunci cand vrei sa opresti timpul in loc si sa-l mai vezi inca o data pe cel drag, ca sa-ti intiparesti figura lui in minte cat poti de bine. Cu cat auzi mai multe sunete din acestea, cu atat esti mai singur pe lume si mai batran. Iar daca traiesti sa le auzi pe toate, in afara de al tau, esti nemuritor.

Acum cateva zile am asistat la un accident, un batran care a cazut in cap din caruta. Craniul i se crapase si i se vedea iesind creierul albicios. Treceam cu masina pe acolo, am oprit, iar Anca si un medic rezident au incercat sa-l resusciteze timp de 25 de minute. La fiecare apasare pe torace ii paraiau coastele subrede, la fiecare suflat de aer in plamani emana un miros greu de grajd si de alcool. L-au scos pentru cateva clipe din stopul cardio-respirator si atunci am auzit din nou acel sunet inconfundabil, ultima suflare. Dupa aceea totul a fost in zadar. Sufletul i-a pornit prin tunelul cu lumina alba.

Nu de mult am participat la o inmormantare. Nu cunosteam numele trecutului in nefiinta si am nimerit din greseala in capela unde se tinea ceremonia bietului domn Grigore Rusu. De cum am intrat ne-am oprit in usa si prin multimea de oameni am cautat din ochi familia. Pana sa o recunoastem ne-am pomenit cu cate o lumanare aprinsa infipta sub nas si cu un “D-zeu sa-l odihneasca”. Degeaba ne-am tot uitat in toate partile, nu era inmormantarea cu pricina. Ce era sa facem? Rudele indoliate ne-au inconjurat si nu puteam fugi pur si simplu. Asa ca a trebuit sa mai stam pana la prima pauza a parintelui, cand s-a deschis usa si am reusit sa o zbughim afara, cu tot cu lumanari. Ne-au prins chiar bine, pentru ca la urmatoarea capela nu mai impartea nimeni lumanari.

Nu se mai imparteau lumanari, dar se imparteau soapte. Parintele impartea soapte catre cei doi cantori care nu stiau poezia pe de rost, iar el le sufla. Le-a tot suflat pana cand scena era ridicola, si atunci a trimis dupa o carte de rugaciuni, sa le dea sa citeasca. Surpriza a fost ca cei doi nu stiau sau nu vedeau sa citeasca. Si mai tare s-au incurcat. Si mai rau s-au balbait. Totul a culminat cu discursul parintelui de dupa cantare, care ne-a informat: “Dragii mei, nu va uitati la cadavrul de pe masa ca la un cadavru, el este mai mult decat un cadavru.” Da, poate ca era de fapt doua cadavre, ca in reclama la Dove in care, cu aceiasi bani, tanti si-ar fi putut cumpara mai multe sapunuri obisnuite, poate doua.

Sunetul ultimului bulgare aruncat in groapa cheama la datorie personajul cheie al inmormantarilor. Nu, nu este preotul, ci este chintesenta gandirii romanesti. Degeaba a cantat preotul “desertaciune sunt toate”, omul-cheie cu par alb isi ia munca in serios. Desertaciune sunt si sicriul scump si inflorat, si coroanele cu flori, si cavoul impunator. Sicriul putrezeste, florile se ofilesc, cavoul se surpa. Nu mai conteaza daca dupa doua zile coroanele si florile mai sunt sau nu la locul lor, omul cu par alb isi face munca plin de importanta. Are o sticla plina cu ulei de motor uzat si toarna cate un capacel pe fiecare floare din fiecare coroana, ca sa nu se fure. Cel putin 100 de capacele toarna la fiecare inmormantare, totul se umple de ulei de motor, dar el este multumit. Spiritul acesta distrugator este mostenit de pe vremea lui Stefan cel Mare, cand razesii otraveau fantanile si incendiau holdele din calea navalitorilor. Asa si acum, se distrug coroanele din calea hotilor, dar se distrug sentimentele si gandurile asezate langa acele coroane.

Apoi urmeaza slujba de pomenire, parastasul. Cei care au familie, rude sau prieteni in lumea de dincolo pot sa-i pomeneasca in Sambata Mortilor. Preotul incurajeaza pe toti credinciosii sa lase pomelnicele pe masa, iar daca au si “ceva” de lasat langa pomelnice, sa o faca. Probabil ca pomenirea mortilor lor va fi mai cu patos cantata daca e stimulata de 1 leu nou. Si cum sa nu vrei ca pe mortii tai sa-i cante mai dihai decat pe ai altora? Normal ca pui 1 RON langa pomelnic…

Dupa “vesnica pomenire” se da drumul la pomana. Ca prin minune apar babe din toate colturile bisericii si scot nenumarate plase PPC (poate-pica-ceva). Incet-incet isi umplu plasele cu pahare de coliva, sticle de vin pe terminate si colaci. O mama cu trei copii le inmaneaza si lor plasele si ii trimite la munca, o babuta fara dinti vine a patra oara si cere coliva, copiii se inghesuie sa prinda si ei si sunt fericiti pe masura ce indeasa in plasa de-ale gurii. O alta baba cu unghiile murdare imi baga sub nas un cremwurst; abia am reusit sa refuz politicos. O alta ma imbie cu o tava plina cu salata, telemea si ceapa verde, ca la restaurant.

Sfarsitul festinului e aproape, credinciosii incep sa iasa din biserica. Ultimii ramasi strang de pe masa, in timp de un ajutor iese din altar cu un lighean de plastic rosu, incarcat pana la refuz cu sticle de vin, coliva si colaci cat roata carului.

Din zicala “Nu fa ce face popa, fa ce zice popa” eu aleg sa fac cum imi dicteaza constiinta. Caile Domnului sunt incurcate si, oricum, desertaciune sunt toate.