Începem, de data aceasta mai devreme, ediţia 2011 a Acţiunii “Dăruim”. Mai devreme pentru că ediţiile anterioare ne-au învăţat că e bine să avem suficient timp la dispoziţie pentru a colecta sumele dar mai ales pentru a alcătui listele cu copiii care vor beneficia de pachete. Daţi-ne voie să vă reamintim – considerăm că e bine să o facem în fiecare an – scopul acestei acţiuni.

Dăruim nu şi-a propus să mute munţii, să execute gesturi măreţe, cu tracţiune din partea Crăciunului. Am rămas, chiar şi acum, iată, la a şasea iarnă, la o acţiune care se bazează doar pe încrederea reciprocă, prietenească, la o rază de acţiune restrânsă. La acţiuni punctuale, la selecţia atentă a destinatarilor (cu riscul reproşurilor pe care unele cadre didactice ni le fac). La munca pe bază de voluntariat. Faptul că am rămas la aceste proporţii ne limitează, e adevărat, puterea de a face bine, dar ne-a permis să rămânem cu picioarele pe pământ şi să construim un eveniment durabil.

Dăruim şi-a propus să ajute punctual, cu pachete de Crăciun, copiii nevoiaşi, izolaţi în mediul rural din Mureş şi, graţie lui Mihai, şi în Cluj (şi avem şi aici o excepţie în mediul urban, copiii de la Şcoala 7 din Tg. Mureş, o clasă specială cu copii cu dificultăţi). Copii pentru care mersul la grădiniţă/şcoală e o şansă (probabil că ei nici măcar nu conştientizează asta) de a se educa şi a primi lumină. Fapt care trebuie încurajat. Asta pe de o parte. Pe de altă parte, majoritatea lor nu va avea de Crăciun nimic sub brad (nici măcar bradul, de fapt), iar noi vrem să completăm această lipsă.

Învăţăm la fiecare ediţie. Am învăţat cum să facem pachete mai bune, cum să le alcătuim în aşa fel încât să ajungă la cât mai mulţi copii. Am învăţat să desluşim în comunicarea cu unele cadre didactice semne care ne anunţau că pachetele nu ar fi ajuns la copiii care aveau reală nevoie de ele, şi acolo am evitat să mai mergem. Am tăiat de pe listă destinaţii şi am adăugat altele noi. Am întâlnit oameni cu foarte mult bun simţ şi modeşti – doamna Steluţa, de la Valea Izvoarelor, ne-a telefonat anul trecut să ne spună că grupa ei va primi pachete de altundeva şi că mai bine să ducem la alţii, lucru rar întâlnit.

Nu uitaţi, important este să contribuiţi cu cât puteţi: acel cât de puţin se va transforma prin energia Dăruim într-un pachet care va ajunge la un copil! Echipa Dăruim vă stă acum la dispoziţie pentru donaţii, iar blogul (daruim.blogspot.com) şi pagina de Facebook Dăruim vă vor informa constant despre desfăşurarea acţiunii.

Termenul de încheiere al etapei de colectare de fonduri va fi 15 decembrie, dar vă rugăm să ne contactaţi din timp pentru a ne permite să planificăm eficient bugetul.

Cu drag,
Dăruim

Adi, Angela, Emma, Mircea, Larisa, Anca, Mihai, Daniel

Dacă ți-e mai ușor să contribui la Dăruim 2011 prin intermediul meu, mă poți contacta la:

t: 0745.58.77.18
t: 0740.33.30.30
e: mihai.savu@gmail.com
RO18 INGB 0000999900469582, ING Bank

Un grup de bătrâni octogenari care cântă. Buena Vista Social Club? Nu, ci aromânii fârșeroți din Cogealac, județul Constanța. Vocea lor pătrunde cu ușurință până în adâncurile ființei, atingând și ultima fibră. Muzică arhaică, fără instrumente, asemănătoare corului bizantin, muzică ce povestește simplu balade despre păcurari și obiceiurile lor, despre fete tinere și câini credincioși.

Patru bătrâni simpatici care poartă pălărie, costume gri, cațe stilizate și mărgele, patru voci care te fac să tremuri de emoție. Sunt sunetele întipărite în ADN-ul originar protoromân cu care rezonează celulele oricărui descendent din acest neam. Cu ele se împletește și vocea lui Grigore Leșe, cu inflexiuni, cu suișuri și coborâșuri.

Este o muzică statică, așezată, cleioasă ca un aluat greu. Este muzica ce se lipește de suflet, pentru că acolo a existat dintotdeauna, de când străbunii dacoromânilor umblau cu oile. Sunetele curg amețitor ca într-un ritual, ca într-un descântec.

Poate chiar acel descântec aromân pentru salvarea de la moarte a unei fete tinere și pregătirea ei pentru nuntă. Însă fata știe că nu supraviețuiește și o trimite pe sora ei mai mică la întâlnirea cu socrii. Ce altă dovadă mai bună de continuitate decât că în satele românești se practică obiceiul ca sora mai mică să țină locul miresei bolnave?

Muzică polifonică de încrețit carnea, venită din străfundurile istoriei, povestită de bătrânii din Cogealac, de ascultat în concert dar și înregistrată pe CD.

Curios cum se modifică percepția șoferilor când vine vorba de începători! Da, mărturisesc o ilegalitate: circul cu semne de începător deși am permis de 15 ani și am condus peste 100.000 km. De când mi-am pus semnele astea, sunt surprins de două manifestări contrare: ori mi se ia fața în mod nesimțit, ori mi se acordă prioritate chiar dacă nu e cazul.

Într-o zi am fost provocat de un Audi A4 care mergea foarte încet pe banda a doua, în fața mea. Am dat să-l depășesc prin dreapta (I know, a doua ilegalitate) și când am fost în paralel cu el a accelerat să nu-i intru în față. A urmat o întrecere (a treia ilegalitate) care s-a soldat în a avea 90 km/h în fața Prefecturii (a patra). El s-a lăsat păgubaș, depășit de începătorul inconștient.

Priorități nejustificate am primit mai ales de la doamne, dar și de la domni, care au preferat să mă vadă trecut decât să încurc intersecția pe care, în treacăt fie spus, nu o încurcam deloc.

Așadar, cum și de ce se modifică percepția șoferilor față de începători? Ce emoții umane stârnește un începător?

Proiectul de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007) va restrange masiv si abuziv practicarea turismului si a sporturilor montane.

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)

Daca nu esti de acord cu acest proiect de lege, daca nu vrei sa stai departe de Maria Sa Muntele, semneaza aceasta petitie.
Nu esti singurul, in prima zi s-au adunat 1000 de semnaturi.
http://www.alternativetm.ro/47/624/nu-vrem-garduri-pe-munte

- Bună ziua, vecine, sunt vecinul de lângă, Vintonic.
Domnul Viliam crede că intercepteaza o glumă și răspunde prompt:
- Da, și pe mine mă cheamă Țuică Fiartă!
- Nu domnule, așa este numele meu de familie, Vintonic, nu glumesc. Hai la mine să bem un păhărel și să ne uităm la meci.

Și s-au înțeles bine ca vecini. Vintonic îmi spunea în șoaptă: “auzi vecine, ce zice Ucu ăsta, ca e scriitor, el scrie cărți, așa zice”. Așa era, dar când am preluat apartamentul de la Ucu, domnul scriitor luase inclusiv chiuveta de fontă din bucătărie, siguranțele din panou și becurile din tavan. În schimb, a lăsat vreo 200 de borcane goale și murdare, plus un recamier pe care nu puteam pune mâna de jeg, iar ca bonus restanțe la toate utilitățile pe ultimele trei luni. Ce ți-e și cu artiștii ăștia…

Domnul Vintonic a avut un pechinez pe care l-a iubit mult, și de atâta dragoste l-a îndopat cu multă mâncare, în special oase, în ciuda sfaturilor medicilor veterinari. Până într-o zi când pechinezul a murit. Cred că nu înțelege nici acum de ce, pentru că mă întreabă lunar ce mâncare îi dau lui Bogus și de ce nu îi dau oase, pentru că îi plac. De fiecare dată când îl cheamă pe Bogus la el în vizită îi spun foarte clar să nu-i dea NIMIC de mâncare, dar totuși Bogus revine lingându-se pe bot.

Domnul Vintonic mă întreabă de patru-cinci ori pe an cu ce mă ocup. Încerc să-i explic ceva cu programele pentru calculator și pare că înțelege. Ca să-mi demonstreze asta, mi-a cerut să-i caut pe internet un mp3 cu “Pușca și cureaua lată” pentru că sportivii i-l cer în mașină. Apoi mă întreabă din nou cu ce mă ocup, ca să mă roage ulterior să-i prind șina de perdea în tavan cu mașina mea de găurit.

În urmă cu vreo 6 luni, mă abordează din nou vecinul Vintonic.
- Vecine, zice, am fost la țară și mi-o dat soră-mea un pui viu. Aseara am venit și mi-o fost milă să-l tai.
- Și ce-ați făcut cu el? îl întreb.
- L-am pus într-o găleată în balcon și l-am acoperit să nu sară afară. Și azi când m-am dus la el, o început să piuie “piu-piu”. Vecine, nu l-am putut tăia.
- Vai, dl. Vintonic, vă cred, nici eu nu l-aș fi putut tăia.
- Auzi, vecine, ce m-am gândit? Nu vii să mi-l tai tu?

Însă deunăzi a bătut disperat la ușă la ora 14 și a intrat, fără să aștepte să-i deschidă cineva.
- Vecină, vecinul n-a venit de la lucru?
- Nu, d-le Vintonic, știți că el vine numai seara târziu.
- Da? Vecină, dar voi aveți curent?
- Da, avem.
- Păi da, că la mine s-a ars tot panoul de siguranțe și am vrut să-l chem pe vecinul să mi-l schimbe.
- Dar el nu știe să facă așa ceva, dl. Vintonic!
- Cum nu știe, dar nu e electrician?

Când și-au dat seama ce urmează, au început să spună că mai au o soră în casă, sau chiar doi frați, și mi-au cerut să le dau pungi suplimentare. Ușoara neîncredere mi-a fost spulberată rapid de valul de copilași, părinți și bunici care au ieșit din curte, au blocat strada și au înconjurat mașina. Cred că ieșiseră cel puțin 30 de oameni, inclusiv femei cu sugari în brațe sau bătrâne care nu puteau umbla. Cele 17 pachete Dăruim au dispărut rapid în mânuțele copiilor și ar mai fi fost nevoie de multe altele. Toți m-au întrebat dacă mai vin, când mai vin, m-au rugat să le duc și obiecte pentru bătrâni. Am aflat că sunt cel puțin 100 de suflete în curtea respectivă și am intrat înăuntru. I-am observat prin geamurile casei pe copiii care fugiseră deja înăuntru cu pachetele și le desfăceau nerăbdători, iar la plecare mi-au făcut cu mâna. A fost cea mai frumoasă urare.

Vecinii de peste drum m-au întrebat dacă am venit cu votarea, pentru că numai atunci se preocupă cineva de cele 100 de suflete, înainte de alegeri. Pentru noi a fost o bucurie sinceră că pachetele au ajuns unde era nevoie de ele, fără să cerem niciun vot în schimb. Dar totuși, votul de încredere vi-l cerem vouă, să ne sprijiniți și la anul. Vă mulțumim.

primii copii

au blocat circulatia

au urmat parintii

si bunicii

un copil in curte

Lavinia cu părinții

cu portbagajul plin

pungile cu haine

desfăcând un shoe-box

cadourile Laviniei

cu mâna după dulciuri

verificând pantofii

Am aflat o informație recentă despre familiile de pe strada Coastei unde intenționam să ducem pachetele, au fost evacuate din barăci și mutate în zona Pata Rât, în frig și în condiții precare. Vom afla situația lor în scurt timp.
Mulțumim Angelei și lui Mircea, echipei Dăruim din Târgu Mureș, lui Clio, Aretei și prietenilor ei, lui Ciprian, Dariei și familiei, Svetlanei și lui Victor, Emmei și lui Bogdan, Petruței și lui Dani, Simonei și familiei, tuturor celor care au donat pentru Dăruim și au făcut să se întâmple.

planner

autocolante

orar

detalii

date

1. Vrei să știi cât ai crescut într-un an? Te măsori și faci semne pe rigla de pe marginea calendarului de perete.
2. Vrei să știi când sunt zilele de școală și de vacanță? Verifici bulinele verzi de pe planner, atunci e vacanța, iupiiii!
3. Vrei să ții minte când e aniversarea frățiorului, a mamei sau a bunicului? Dezlipești de pe anexă etichetele autocolante cu tortul aniversar și le lipești pe calendar.
4. Vrei să-ți aduci aminte sărbătorile religioase? Consulți plannerul și le afli într-o clipită.
5. Vrei să știi când e ziua egală cu noaptea? Când sunt echinocțiile și solstițiile? Plannerul ți le spune pe dată.
6. Vrei să poți nota diferite evenimente în zilele anului? Pe calendarul de perete ai loc suficient să scrii în fiecare căsuță.
7. Vrei să știi când nu mergi la școală pentru că este sărbătoare națională? Plannerul știe toate acestea.
8. Vrei să știi când e ziua în care mami și tati ar trebui să te ducă la școală cu bicicleta sau cu autobuzul? Poți afla ușor, căutând o bicicletă desenată pe calendar.
9. Vrei să vezi anotimpurile anului colorate diferit și ilustrate? Îți vor sări în ochi de la prima vedere a calendarului de perete.
10. Vrei să-ți notezi orarul pe perete și să-l vezi în fiecare zi? Ai loc în partea dreaptă a plannerului.
11. Vrei să faci colegilor și prietenilor tăi un cadou frumos, educativ și MARE? Acum de sărbători? Ai ocazia, se vor bucura să primească acest planner.
12. Vrei să ții socoteala zilelor minunate sau mai puțin bune din cursul anului? Ai autocolante cu care poți face asta.
13. Vrei să știi mai multe despre cum a apărut calendarul și prin ce etape a trecut până astăzi? Poți afla de pe instrucțiunile de utilizare.
14. Vrei să-ți organizezi mai bine școala, orele de sport sau de desen? Cu plannerul îți va fi mult mai ușor.
15. Vrei să vezi dintr-o privire programul și evenimentele dintr-un an? Va fi în fața ochilor tăi permanent, pe perete.
16. Vrei să ai un calendar pe care să poți desena și colora în voie, fără să te certe mami sau tati? Folosește plannerul cu încredere.
17. Vrei să acoperi o mâzgăleală mai veche de pe perete, de când erai mic? Plannerul poate să facă asta.
18. Vrei să ai un calendar MARE de perete, de 97 x 65 cm, frumos, colorat și educativ? Păi eu ce spuneam…

Ai 18 motive să dai 18 lei pe un calendar pentru copii, creat cu cap și cu suflet de niște copii mai mari. Un calendar din cauza căruia adulții vor fi invidioși pe cei mici și vor regreta că nu mai sunt și ei copii.
Aici poți afla mai multe despre planner, inclusiv cum să-l comanzi. Dacă ești din Cluj ne putem combina la o comandă și scăpăm de taxele poștale.

La Negreni poți merge să cumperi, să negociezi, să vezi sau să pozezi. Am făcut câte puțin din toate, dar fără să uit nicio clipă că la târg vii fără să-ți faci planuri de acasă. Nu vei găsi niciodată ceea ce cauți, dar vei avea surprize foarte plăcute cumpărând diverse obiecte fără o utilitate clară. Cel mai greu este să spargi gheața și să faci prima achiziție. Aici mă descurc bine, întotdeauna încep cu o căciulă de polar pentru colecție, dupa care urmează și altele.

Malaxorul face jocurile: te poate purta către cortul cu ceramică în stil german de care îți doreai în secret de câteva luni, sau către ceasurile cu pendul, mari cât un dulăpior, din care are și bunica. Poți ajunge la cutiile cu tacâmuri unde cauți o linguriță solidă de scobit în înghețată, sau la cortul unde se vând săbii, cuțite și pumnale de care nu ai nevoie. Poți nimeri lângă o cutie magică plină cu ceasuri vechi, unde zărești un Molnja de buzunar cu capac gravat din argint și de unde n-ai mai pleca, sau nimerești la fotoliile noi, dar “de epocă”, tapițate cu roz. Totul e să ai răbdare și să te bucuri de drum, să observi marfa și să-ți vină idei. Mai devreme sau mai târziu, rămas în șuvoi, găsești și cutia rotundă de tablă cu un peisaj de iarnă pictat, căreia nu poți să-i reziști. În fond, imediat încep pregătirile de Crăciun.

vedere de pe pod

cutii cu veselă nemțească

inele din fimo

pantofi cu acordeoane

de toate pentru toți

malaxorul

italbolt

fotoliile stil - roz

vată de zahăr - roz

o poza lui ăsta micu'

fascinanții pantofi

câmpia de schiuri

de pe pod

râșnițe vechi

timpul trece