Gunoaiele au fost cartate începând cu 10 aprilie, în ultima lună find parcursă în proporție de 80% întreaga rețea de drumuri din județul Cluj. Cartatorii au descoperit 800 de mormane de gunoi în Cluj, din care au fost alese 561 pentru colectarea din 22 mai. Orice zonă a județului este împânzită de gunoaie, dar problemele cele mai mari sunt în zonele Băișoara, Iara, Apahida, Tarnița, valea Arieșului.

Sâmbătă dimineața, după alocarea gunoaielor pe echipe, voluntarii au pornit către zonele care le-au fost repartizate înarmați cu mănuși și saci. Noi am fost o echipă de 6 oameni (Gabi, Anca, Adi, Clio, Dan și eu) și am primit o gramadă de gunoi din comuna Mărgău. Una din surprize a fost că în ultima lună iarba, frunzele și buruienile crescuseră atât de mult încât au îngreunat substanțial identificarea gunoiului pe teren. Al nostru fusese cartat tot de noi, așa că nu am avut această problemă.

Gunoiul era situat la limita ultimei proprietăți din sat. Accesul este dificil din cauza râpei abrupte și a pârâului, fiind practic imposibil pentru alți săteni sau turiști să arunce gunoiul acolo, în afară de proprietarul terenului. Am identificat astfel profilul familiei responsabile pentru poluarea mediului și a apei din acel loc.

Putem spune ca familia consumă mult alcool, în special șampanii și vinuri franțuzeaști, dar și vin românesc “Fetească Regală”. De asemenea, dozele de bere în cantități mari indică preferința proprietarilor pentru Gosser, dar nu numai. Standardul de viață reiese și din ambalajele de țigări Rothmans made in UK, dar și din conservele găsite la fața locului. În plus, în sprijinul acestei ipoteze stau capsulele de Nespresso și de Lavazza, popcorn-ul pentru microunde și detergentul pentru mașina de spălat vase. În tot satul nu cred ca mai există o a doua mașină de spălat vase. Natura și cantitatea ambalajelor ne fac să credem că proprietarului îi place să petreacă, probabil vine în casa de vacanță în weekend-uri.  Apoi, cele 4 anvelope de motoretă vorbeau de la sine. Am mai găsit o cantitate mare de “pufuleți” din polistiren în stare perfectă, semn că și-au achiziționat un produs electronic. De asemenea, mai are un câine care mănâncă hrană uscată marca Dante. Un indiciu nu se potrivea totuși: cantitatea foarte mare de ambalaje de medicamente pentru hipertensiune și colesterol. Acelea nu se potriveau cu profilul de petrecăreț al proprietarului.

Sacii cu sticle au fost cei mai grei, o persoană singură nu îi putea ridica de jos. Cum pe râpă în sus nu era indicat să aluneci cu sacul de sticle în spate, am improvizat o metodă de transport: am înnodat sacii la gură în jurul unei scânduri lungi pe care o duceam doi oameni. Astfel greutatea și riscul erau mai mici.

Am cules în total 20 de saci: 7 cu sticle și doze de bere,  11 cu plastic, hârtie și cauciuc incinerabil, 2 cu deșeuri nereciclabile. Gunoiul fusese tasat, amestecat cu pământ, incinerat, udat de ploi. Era o movila densă, compactă, pe care am desțelenit-o și am răsfirat-o pe o suprafață mai mare, pentru a putea extrage din ea gunoiul. A fost greu dar ne-am simțit utili, împliniți. Am apelat și la un localnic să ne dea împrumut o lopată, iar la plecare i-am lăsat doua perechi de mănuși.

Săteanul cu lopata ne-a confirmat ipotezele: proprietarul este un patron de firmă și are în familie o persoană bolnavă de inimă. Meseria de detectivi de gunoaie poate fi chiar interesantă.

Nu departe de gunoiul “nostru” există o adevarată groapă de gunoi, între satele Buteni și Bociu. Am estimat ca avem nevoie de vreo 300 de saci ca sa o golim. Sunt straturi peste straturi de gunoi, care merg in timp până în anul 2000. Ne așteaptă să o curațăm în 25 septembrie, ziua de curățenie națională.

gunoaiele din SV Clujului

echiparea pentru curățenie

la lucru

mormanul de gunoi - înainte

mormanul de gunoi - după

rezultatele

groapa de gunoi Buteni

groapa de gunoi Buteni

Îmi crește inima de bucurie când văd cum apar pe hartă gunoaiele din arealele naturale ale Clujului și cum munca de echipă a dat roade. E chiar un sentiment placut cand vezi cum traseele parcurse se unesc între ele tocmai prin continuitatea gunoaielor, dar e și revoltător că ele sunt peste tot și sunt ale tuturor. România, unită prin gunoaie, în curând unită prin curățenie într-o singură zi.

Harta gunoaielor de pe Traseul 27

Harta parțială a gunoaielor din jud. Cluj

Etapele proiectului sunt cartarea și colectarea gunoaielor. Cartarea presupune identificarea gunoaielor din fiecare județ, localizarea lor, descrierea compoziției, fotografierea și încărcarea lor în sistemul informatic. Pasul al doilea este ziua de colectare când voluntarii, ONG-urile și firmele de reciclare și de salubritate vor colecta selectiv deșeurile.

Județul Cluj a fost selectat ca județ pilot pentru această acțiune, pentru că cei mai mulți voluntari s-au înscris în acest județ. Toată rețeaua de drumuri din Cluj a fost împărțită în 43 de trasee care s-au distribuit între echipele de voluntari de cartare. O echipă este formată din minim 3 persoane și are nevoie de mașină pentru deplasare, aparat GPS, aparat de fotografiat.

Împreună cu Anca și Clio am format o echipă și am parcurs Traseul 27. In 9 ore am parcurs în total 175 km, din care traseul propriu-zis a fost 90 km. Am identificat 27 de mormane de gunoi aflate în special la marginea localităților, pe malurile abrupte și sub poduri. Am identificat chiar și gunoaie aruncate de firme: sticle de plastic sigilate sau sticle goale de la un bar din apropiere. În fața noastră oamenii aruncau gunoiul în Arieș sau chiar pe marginea drumului. Cele mai mari grămezi de gunoi găsite aveau o suprafață de peste 200 metri pătrați.

Pe durata zilei am avut parte de ploaie, noroi, ocazional dificultăți de orientare, drumuri foarte proaste, dar ne-am simțit bine făcând ceva util în folosul tuturor.

Atenție! Urmează imagini cu multe gunoaie!

Traseul nr. 27, Cluj

morman 1

morman 6

morman 9

morman 11

morman 12

morman 15

morman 16

morman 17

Gunoaie pe râul Arieș

Update: acțiunea-pilot de colectare din Cluj are loc în 22-23 mai 2010. La nivel național are loc în 25 septembrie 2010. Înscrieți-vă în număr cât mai mare!

Prima imagine de pe lac a fost un debarcader abandonat, unde un paianjen batran isi tesuse panza pentru milioanele de tantari care ieseau inainte de apusul soarelui.

Apoi am urcat pe deal, deranjand de sub frunze multe insecte cu trompa, insetate de sange tanar. Am contemplat apusul intre o palma pe ceafa si una pe picior pe care ni le aplicam reciproc, sa reducem numarul intepaturilor.

Dupa ce a trecut valul naprasnic de tantari, Radu a stat cuminte si relaxat toata seara, “ca la fotograf”.

Peste noapte broastele de pe lac au dat un regal acustic incat abia am inchis ochii, iar ceasurile ne-au trezit la 5:30 dimineata, sa profitam de lumina rasaritului. Cand am ajuns in foisorul pentru observat pasari a pornit ploaia, cerul era acoperit, asa ca am facut poze la ce urma sa fie micul dejun.

Am avut totusi parte si de putina lumina si ceata, cat sa nu ne para rau ca am venit de la corturi pana in foisor.

Radu a stat din nou cuminte, ”ca la fotograf”.

Am prins in sfarsit si corcodeii.

Apoi am plecat catre Sic.

La Sic am avut placerea sa vedem casele albastre ale sicanilor, costumele populare purtate cu mandrie la biserica, pe nenea Ion Petean, unul din putinii romani din sat intre multi “tatari”.

Dar mai ales ne-a incantat rezervatia naturala de stufarisuri. O intindere de stuf cat vezi cu ochii din care rasareau cateva foisoare pentru observat pasarile. Un podet de lemn pornea timid sa ne conduca in interior, dar apoi am vazut ca traverseaza lanul de stuf si uneste toate foisoarele. Pe partea cealalta o fantana cu cumpana, o masina si o bariera amplasata in mijlocul campului erau singurele semne care ne incredintau ca nu suntem pe alta planeta.

Podetul de lemn reuseste desecretizarea stufului. Am avut privilegiul de a pasi prin miezul stufului, pe unde nici omul si nici barca nu pot patrunde. Este o senzatie stranie de plutire, de zbor razant de barza.