22 mai a fost ziua de colectare pilot a gunoaielor din județul Cluj, în cadrul proiectului Let’s Do It, Romania!

Gunoaiele au fost cartate începând cu 10 aprilie, în ultima lună find parcursă în proporție de 80% întreaga rețea de drumuri din județul Cluj. Cartatorii au descoperit 800 de mormane de gunoi în Cluj, din care au fost alese 561 pentru colectarea din 22 mai. Orice zonă a județului este împânzită de gunoaie, dar problemele cele mai mari sunt în zonele Băișoara, Iara, Apahida, Tarnița, valea Arieșului. Citeste mai departe »

De când am renunțat la aparatul foto Sony F717 în favoarea unui Canon 30D, îmi lipsește obiectivul superb de macro de pe Sony. Nevoia de macro m-a făcut să încerc un surogat – o lentilă close-up achiziționată de pe DealExtreme. Site-ul are niște prețuri imbatabile și niște gadget-uri uimitoare. Am cumpărat o lentilă Premium 8X Macro-Effect Camera Lens Filter (67mm) cu 11 dolari, am montat-o pe un obiectiv Canon 17-85mm și am ieșit în natură la probe. Problemele în afara zonei centrale sunt evidente, dar e o soluție ieftină.

galben

scarabeu

gândac de bălegar

viorea

cuib de viermi

solitar

țânțar

floare de scai

A aparut dovada acțiunii noastre de alaltăieri, cartarea Traseului 27 din județul Cluj în cadrul proiectului Let’s Do It, Romania.

Îmi crește inima de bucurie când văd cum apar pe hartă gunoaiele din arealele naturale ale Clujului și cum munca de echipă a dat roade. E chiar un sentiment placut cand vezi cum traseele parcurse se unesc între ele tocmai prin continuitatea gunoaielor, dar e și revoltător că ele sunt peste tot și sunt ale tuturor. România, unită prin gunoaie, în curând unită prin curățenie într-o singură zi.

Harta gunoaielor de pe Traseul 27

Harta parțială a gunoaielor din jud. Cluj

Proiectul Let’s Do It, România își propune curățarea într-o singură zi a mormanelor de gunoi din arealele naturale ale țării. Modelul este preluat de la alte țări europene cum ar fi Estonia (inițiatoarea proiectului în 2008), Lituania, Letonia, Portugalia.

Etapele proiectului sunt cartarea și colectarea gunoaielor. Cartarea presupune identificarea gunoaielor din fiecare județ, localizarea lor, descrierea compoziției, fotografierea și încărcarea lor în sistemul informatic. Pasul al doilea este ziua de colectare când voluntarii, ONG-urile și firmele de reciclare și de salubritate vor colecta selectiv deșeurile.

Județul Cluj a fost selectat ca județ pilot pentru această acțiune, pentru că cei mai mulți voluntari s-au înscris în acest județ. Toată rețeaua de drumuri din Cluj a fost împărțită în 43 de trasee care s-au distribuit între echipele de voluntari de cartare. O echipă este formată din minim 3 persoane și are nevoie de mașină pentru deplasare, aparat GPS, aparat de fotografiat.

Împreună cu Anca și Clio am format o echipă și am parcurs Traseul 27. In 9 ore am parcurs în total 175 km, din care traseul propriu-zis a fost 90 km. Am identificat 27 de mormane de gunoi aflate în special la marginea localităților, pe malurile abrupte și sub poduri. Am identificat chiar și gunoaie aruncate de firme: sticle de plastic sigilate sau sticle goale de la un bar din apropiere. În fața noastră oamenii aruncau gunoiul în Arieș sau chiar pe marginea drumului. Cele mai mari grămezi de gunoi găsite aveau o suprafață de peste 200 metri pătrați.

Pe durata zilei am avut parte de ploaie, noroi, ocazional dificultăți de orientare, drumuri foarte proaste, dar ne-am simțit bine făcând ceva util în folosul tuturor.

Atenție! Urmează imagini cu multe gunoaie!

Traseul nr. 27, Cluj

morman 1

morman 6

morman 9

morman 11

morman 12

morman 15

morman 16

morman 17

Gunoaie pe râul Arieș

Update: acțiunea-pilot de colectare din Cluj are loc în 22-23 mai 2010. La nivel național are loc în 25 septembrie 2010. Înscrieți-vă în număr cât mai mare!

Datorită lui Bogus, căţelul nostru, în fiecare weekend luăm contact direct cu pădurea din jurul oraşului. Ne plimbăm câte 4 ore pe dealuri şi privim natura în toată splendoarea fiecărui anotimp. La sfârşit de februarie natura îşi rupe fâşii haina cea albă şi se pregăteşte să îmbrace haina verde.

vf. Măgura Sălicii

copac singuratic cu Bogus

drum spre lacul Miceşti

amintiri de anul trecut

munţii Gilău

noduri şi riduri

riduri verzi

pattern cu muşchi

primii ghiocei

Imagini din Făgetul Clujului, într-o zi călduroasă şi senină de iarnă, 26 decembrie.

Primele incercari intr-un lightbox home-made, cu doua veioze mici si o panza. Flori pentru mama.

Numai poze. Numai de la mare.

Invitatia lui Radu a fost irezistibila: rezervatie naturala, Lacul Stiucii, stuf, pasaret, corcodei, baie in lac, barca, pescari, cort plutitor, birt peste drum, amintiri, rasarit de soare, saratura de la Sic. Asa ca m-am dus…

Prima imagine de pe lac a fost un debarcader abandonat, unde un paianjen batran isi tesuse panza pentru milioanele de tantari care ieseau inainte de apusul soarelui.

Apoi am urcat pe deal, deranjand de sub frunze multe insecte cu trompa, insetate de sange tanar. Am contemplat apusul intre o palma pe ceafa si una pe picior pe care ni le aplicam reciproc, sa reducem numarul intepaturilor.

Dupa ce a trecut valul naprasnic de tantari, Radu a stat cuminte si relaxat toata seara, “ca la fotograf”.

Peste noapte broastele de pe lac au dat un regal acustic incat abia am inchis ochii, iar ceasurile ne-au trezit la 5:30 dimineata, sa profitam de lumina rasaritului. Cand am ajuns in foisorul pentru observat pasari a pornit ploaia, cerul era acoperit, asa ca am facut poze la ce urma sa fie micul dejun.

Am avut totusi parte si de putina lumina si ceata, cat sa nu ne para rau ca am venit de la corturi pana in foisor.

Radu a stat din nou cuminte, ”ca la fotograf”.

Am prins in sfarsit si corcodeii.

Apoi am plecat catre Sic.

La Sic am avut placerea sa vedem casele albastre ale sicanilor, costumele populare purtate cu mandrie la biserica, pe nenea Ion Petean, unul din putinii romani din sat intre multi “tatari”.

Dar mai ales ne-a incantat rezervatia naturala de stufarisuri. O intindere de stuf cat vezi cu ochii din care rasareau cateva foisoare pentru observat pasarile. Un podet de lemn pornea timid sa ne conduca in interior, dar apoi am vazut ca traverseaza lanul de stuf si uneste toate foisoarele. Pe partea cealalta o fantana cu cumpana, o masina si o bariera amplasata in mijlocul campului erau singurele semne care ne incredintau ca nu suntem pe alta planeta.

Podetul de lemn reuseste desecretizarea stufului. Am avut privilegiul de a pasi prin miezul stufului, pe unde nici omul si nici barca nu pot patrunde. Este o senzatie stranie de plutire, de zbor razant de barza.