FiiO EX1 – cum trebuie să sune niște căști in-ear

FiiO EX1 – cum trebuie să sune niște căști in-ear

Nu aveam intenția să-mi iau alte căști, sunt foarte mulțumit de Audio-Technica ATH-TAD400 pe care le-am primit acum un an. Totuși, prins de febra cumpărăturilor de Black Friday, stimulat de muzica faină pe care o ascultă colegii la boxe în birou (boxele mele) și ajutat de un review superb făcut de Darku, m-am decis pentru FiiO EX1, primele căști scoase de FiiO.

Cine este FiiO? Sunt niște chinezi care au copiat căștile FiiO EX1 de la alți chinezi, DUNU. Mă rog, nu chiar au copiat pentru că lucrează împreună. FiiO, niște chinezi hi-tech pe partea de DAC-uri, amplificatoare de căști și playere portabile, aleg alți chinezi de la care preiau căști și le îmbunătățesc ușor! Dar DUNU nu sunt chiar oricine, ei au creat modelul Titan 1, primele căști in-ear din lume cu diafragma din titan. Are o grosime de ordinul nanometrilor! Acest Titan 1 este modelul de la baza lui FiiO EX1. Dar să sărim peste specificațiile tehnice, pe care unii producători le folosesc numai ca strategie de marketing, pe când alții le folosesc în mod corect. FiiO este din a doua categorie.

De ce FiiO? Știam de ei tot de pe blogul soundnews.ro și am citit mai multe recenzii, în urma cărora m-am “îmbogățit” muzical cu FiiO E10K, un amplificator de căști + DAC (convertor digital-analogic) ieftin și foarte bun. Cum playerele și amplificatoarele FiiO sunt atât de bune, n-am avut motive să cred altceva despre căștile lor, și nu m-am înșelat.

Unboxing sau cum să le scoți din cutie – partea asta m-a plictisit îngrozitor la orice review, dar… acum nu le-am știut scoate. N-am încercat să trag direct de fir, sigur nu ar fi ieșit. Trebuie apăsat pe ele ca să se rotească în locașurile de plastic care le țin în loc. Bun, apoi direct în urechi cu dopurile de silicon din fabrică. De ce am precizat asta? Pentru că vin cu nouă perechi de dopuri pentru o fixare perfectă în urechi, având efect substanțial asupra confortului și calității sunetului!

Am dat play la câteva fișiere FLAC în playerul foobar2000. Te-am auzit când ai întrebat “Cine dracu’ mai folosește foobar și muzică salvată pe hard disk, când există YouTube, Spotify, GrooveShark, iTunes și multe radiouri online?”. Păi eu! Am învățat asta de pe forumurile de audiofili. Deci și ei folosesc!

Disclaimer: nu mă consider audiofil, nu am cultură muzicală, nu am ureche muzicală, nu am ascultat scule de muzică, nu cunosc teorie muzicală (aia cu arpegii, game, octave, bemoli, cheia sol, cheia fa, armonie). La orele de muzică scriam numele notelor sub portativ și le învățam pe de rost, ca pe o poezie. Așa am reținut un cântec pentru copii:
Do Re Mi Fa Sol Sol La La Sol,
Do Re Mi Fa Sol Sol La La Sol,
Fa Fa Mi Mi Re Re Sol,
Fa Fa Mi Mi Re Re Do.

De aici începe audiția.

Sam Smith – Latch (acoustic)
Nici nu mi-am dat seama până acum ce frumos cântă, cum transmite emoția. Căștile sunt anatomic de clare, se aud buzele când se dezlipesc una de alta, se aude limba când se dezlipește de cerul gurii. Am avut și neplăcuta surpriză să aud distorsiuni în formatul FLAC. Distorsionează în special la notele înalte, luate în forță. FLAC-ul vine din albumul Chilled (disc 1) compilat de Ministry of Sound în 2015. Mă gândesc că FLAC-ul a fost creat prost sau masterul a fost greșit, pentru că înregistrarea de pe YouTube nu distorsionează deloc.

Vivaldi – Anotimpurile (solist Janine Jansen – vioară)
Instrumentele se aud distinct, separat, se pot identifica. Aproape că m-a deranjat ce clar se aude harpsichordul, un zdrăngănit care iese dintre celelalte instrumente cu coarde. Se aud clar respirația instrumentiștilor și sunetul paginilor cu partitura. Închizi ochii și ești acolo, în rândul patru, în sala de concert. Scena este de dimensiune medie, nu înghesuită în capul tău ca la alte căști in-ear. Sunetele sunt aerisite și respiră. La anumite pasaje, mai ales la cele în tempo Allegro sau mai ales Presto din “Vara”, impresia e atât de puternică încât mi se ridică părul pe corp.

Angus & Julia Stone – For You
Întotdeauna mi-au plăcut acești doi frați, cântă extraordinar iar vocea Juliei este aproape copilărească. Melodiile lor au mesaj și o orchestrație bună. La această audiție am simțit-o pe Julia mult mai aproape, parcă mi-ar șopti în ureche “If you love me / With all of your heart / If you love me / I’ll make you a star in my universe / You’ll never have to go to work”. Prea frumos ca să fie adevărat, dar experiența cu Julia este mult mai intimă pe aceste căști.

Bon Iver – Flume
Atât căștile cât și Bon Iver însuși merită o înregistrare mai bună. La secunda 15 se aude un fâșâit puternic numai pe canalul drept, în unele momente vocea pare ușor înfundată și îndepărtată, înregistrată mono. Se aud butoanele sunetiștilor sau alte pocnituri. Căștile redau orice detaliu, și dacă ești atent ai parte [și] de aceste detalii deranjante. De aceea calitatea înregistrării trebuie să corespundă cu calitatea aparaturii de redare.

Rhodes – Breathe
Vocea este scoasă în față, nu este înfundată, se înțeleg bine cuvintele. Acompaniamentul corului este amplasat foarte plăcut în extremități.

Tracy Chapman – Give Me One Reason
Per total este o piesă superbă cu orchestrație pe măsură. Cu FiiO EX1 chitara ritmică este adusă un pic în față și dă substanță sunetului, adaugă acea textură specifică instrumentului de acompaniament.

Bach – Concertele Brandenburgice (La Capella Reial de Catalunya, dirijor Jordi Savall)
Față de înregistrarea Anotimpurilor, la Bach m-am mutat câteva rânduri bune în spate. Poate chiar 6-8 rânduri mai în spate. Mare deosebire între cele două înregistrări, cred că inginerul de sunet a știut să creeze spațiul în imaginația auditivă a ascultătorilor. Nu știu cum se face asta, poate că se induce o întârziere de miimi de secundă între dreapta și stânga, poate că se separă mult canalele stereo pentru amplificarea efectului. Căștile ajută din nou, te lasă să stai în spate, nu te mută cu forța în primele rânduri, astfel scena s-a mărit semnificativ.

Lake of Tears – To Blossom Blue
Până acum aș fi zis că muzica trupei este frumoasă, melodioasă, dar cumva adâncită, înghesuită, înfundată. Vocea răgușită a solistului se suprapune peste chitara electrică și se cam amestecă. Căștile FiiO EX1 au reușit întrucâtva să-mi schimbe impresia negativă: au separat instrumentele mai bine și au ridicat puțin tonurile medii. Pe graficul răspunsului în frecvență se și vede cum zona de 3KHz este ușor ridicată, cred că tocmai această alegere a inginerilor de la FiiO are efectul resimțit de mine cu Lake of Tears.

Basul de care întreabă toți
Ce aș fi putut încerca pentru bas și sub bas, dacă nu hip-hop și dubstep? De data aceasta trupe românești: BUG Mafia și Șuie Paparude. Nu sunt un basshead (fan de bas), probabil că alte căști in-ear complet închise pot mai mult, mie unuia mi-a fost suficient. Există piese special create pentru bas intens, căștile fac față fără probleme, au bas adânc și suficient de rapid. Totuși, dubstep nu este pentru mine și am trecut rapid la alt gen muzical.

Archive – Again
Nu îmi place în mod special stilul trip hop de la albumele anterioare, deși se aude că este elaborat, dar acest album (You All Look the Same to Me, 2002) îmbină rock progresiv, psihedelic și muzică electronică. Nu mă satur de această piesă (Again), mi se pare o capodoperă și mă duce cu gândul la Pink Floyd. Un crescendo senzațional care merge lent de tot către o explozie de sunete. Piesa are o orchestrație bogată, dar care nu este aglomerată, instrumentele se aud separat, chitara electrică are niște pasaje unde simți că îți zgârie pielea, atât de reală este. Tobele sună aerisit și natural, ca la un concert.

La Again, minutul 3:20 am sesizat sibilanța în FiiO EX1. Am citit mai multe review-uri care vorbeau despre această problemă. Nu sunt sigur dacă aici este vina căștilor, a sursei de sunet (FLAC), a DAC-ului sau poate chiar așa trebuia să fie înregistrarea. Albumul are mai multe piese cu foșnituri, pocnituri, zgomot de fond intermitent, de fapt trip hop înseamă multă muzică experimentală.

Nu vreau să închei într-o notă pesimistă. Căștile sună FOARTE bine, iar dacă facem rezumatul impresiilor de mai sus, reiese un sunet clar, curat, spațial, aerisit, cu medii (voci) scoase în față. Căștile au bas, mai mult de atât m-ar fi deranjat și nu ar fi fost natural. Alegerea dopurilor de cauciuc sau silicon schimbă mult efectul basului. Instrumentele se aud distinct, vocile sunt calde, iar plăcerea audiției depășește cu mult prețul lor.

FiiO EX1 1 FiiO EX1 FiiO EX1

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *