peter mayle – hotel pastis

Share Button

Hotel Pastis

Peter Mayle este un autor britanic contemporan, cunoscut în special pentru romanele sale legate de însorita regiune Provence din Franța. I-am citit mai întâi volumul “Viață de câine” și m-am îndrăgostit de stilul dezinvolt și de umorul său special. “Viață de câine” este o poveste relatată cu vocea unui câine abandonat care își caută un cămin. Trece prin multe peripeții, dar este foarte isteț și reușește să-i cucerească pe noii săi stăpâni cu privirea miloagă și lăbuța așezată pe genunchi. Prin această carte Peter Mayle mi-a devenit un autor drag, dar au urmat și alte cărți ale sale: Un an în Provence, Din nou în Provence, Un an bun, Hotel Pastis.

Din toate scrierile sale despre Provence transpare tandrețea pentru regiune și locuitorii săi, în ciuda umorului și a ironiei unui englez la adresa francezilor. Peter Mayle a lucrat 15 ani în publicitate și ulterior chiar s-a mutat și locuiește în Provence. Scrie cu drag despre clima și aromele din Provence, despre obiceiurile și gusturile francezilor, ba chiar face referințe culinare precise și elaborate, demne de un provensal get-beget.

Hotel Pastis este o fantezie la care visăm cu toții: retragerea din nebunia vieții urbane într-o afacere privată la țară sau o lovitură la o bancă pentru un câștig sigur și rapid. Nu voi povesti prea mult din carte, doar esențialul: Simon Shaw este directorul unei mari companii de publicitate. Divorțat de Caroline, călătorește în Franța unde o cunoaște pe Nicole, iar aceasta îi propune o afacere. Simon decide să se retragă într-un sat din Provence unde deschid împreună un hotel luxos. În paralel, o echipă de spărgători plănuiesc în detaliu o lovitură în buncărul unei bănci din zonă. Capitolele alternează, iar intersecția dintre cele două planuri se face abia la jumătatea cărții, când o parte din hoți vin să lucreze pe șantierul unde se renova hotelul și un mafiot intimidant îi face propuneri de colaborare lui Simon.

Va fi viața aparent liniștită a lui Simon perturbată de întâlnirea cu hoții? poate vă întrebați. Dar plăcerea lecturii și continuarea firului epic nu depind prea mult de răspunsul la această întrebare. Pentru că lectura este amuzantă, savuroasă, ușoară. Ce nu e ușor însă este trecerea de la viața activă a lui Simon – londonezul care călătorea cu avionul între continente și lua prânzuri de afaceri în fiecare zi – la viața pașnică de manager de hotel în care angajații se ocupă de tot iar lui nu-i mai rămâne nimic de făcut. Aici este adevăratul conflict, generat de turnura radicală pe care a luat-o viața lui Simon.

Unele pasaje trebuie citite cu burta plină, în caz contrar descrierea mâncărurilor și a vinurilor franțuzești duce la declanșarea poftelor gastronomice. Scenele nu sunt neapărat umoristice, dar ironia și replicile sarcastice abundă, creând o atmosferă destinsă, de vacanță. Și cum altfel să fie în Provence cea îmbibată de mirosul de levănțică de sub soarele sudului, decât vacanță?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *