ubicuitatea râmei

Share Button

Zoologia de clasa a șasea ne învață câteva lucruri deosebit de inutile, cum ar fi unde are ochii scoica. Nu râdeți, că are! Dacă nu are chiar ochi, cel puțin un organ de simț al luminii tot are! Dar nu mi-a folosit la nimic această informație. Ne mai învață despre viermii inelați, respectiv râmele, care au un mare atu: inelele din care e format corpul sunt cvasi-identice.

Inelul alfa înghite pământ, îl digeră, îl dă mai departe la inelul beta care îl digeră și el, și tot așa până la inelul omega. Apoi, sistemul nervos este ganglionar, fiecare inel având ganglionii lui care sunt legați de cei din inelul vecin. Sistemul circulator este și el împărțit, fiecare inel având propriul lui vas de sânge circular. Aproape că fiecare inel e un organism independent și râma arată ca o colonie. Mai mult, râma are bunul obicei să se regenereze. Ce contează că a pierdut câteva inele? Oricum sunt identice, așa că își mai completează cu câte are nevoie. Dacă se ia o râmă și se rupe în două, atunci cele două jumătăți trăiesc și se regenerează, asta să înțeleg?

Ei, ce n-aș da să fiu acum o râmă, o parte aici, o parte acolo, ambele identice. Sau o parte la birou, una în concediu, una acasă, una la schi, una pe munte, una cu tine, una singură. Prin rotație aș merge de 7 ori pe an la schi.

One response to “ubicuitatea râmei”

  1. Victor says:

    … sau toate 7 la “agatat” gajici in centru! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *